M-am obișnuit

M-am obișnuit cu timpul, știu cum curge roată-roată,
Fug de el ca o nălucă, din răscruce în răscruce,
Căutând indicii despre locul unde calea duce,
Poate căutând o cheie spre o hartă îngropată,
Spre o coadă de cometă, spre un vârf mic de săgeată,
Spre un semn care, pesemne, n-o să vină niciodată.

M-am obișnuit cu teama, suntem prietene de-acum;
Dorm cu ea curgând prin vene, mă trezesc când mă atinge,
Văd cum flacăra speranței zi de zi mai mult se stinge
Făcând loc nesiguranței în mintea mea făcută scrum,
Însă nici chiar însăși teama nu mă poate-opri din drum –
Dacă toate-n jur vor arde, călăuza-mi va fi fum.

Nu m-am săturat de viață, nu vreau să vărs niciun strop
Din cupa ei de aventură, din paharul ei cu vin,
Ci vreau să gust din tot și toate, până când mi-e golul plin,
Vreau s-alerg râzând prin codru, să n-opresc la niciun „stop”,
Să trec printre sentimente ca un cavaler, galop;
Dacă iad și foc e lumea, să fiu gheață și potop.

              T.

Saluuut!

Revin cu o poezie partial tristă, parțial motivațională. Cuprinde confuzia mea constantă, dar și dorința de a nu ceda grijilor și temerilor. E sunetul meu de goarnă. Poate nu e cel mai bun, dar este cel care m-a făcut să mă simt bine acum, iar asta e tot ce contează. Poate te ajută și pe tine.

Întotdeauna când încep să scriu pe o foaie nouă, am cam două milioane de idei simultane, pentru că am o mulțime de lucruri de spus. Atât pentru tine, deoarece am multe lucruri de împărtășit, cât și pentru mine, pentru că mă ajută enorm să mă descarc. No. Dar nu pot să le spun pe toate, așa că trebuie să aleg, astfel încât să ne folosească amândurora, fără a scrie un roman pentru a-mi îndeplini scopul. De aceea, am decis ca azi să vorbesc despre sensuri și zâmbete.

Știi ce se întâmplă? În ultima vreme, îmi pun foarte multe întrebări. De unde știi că ai făcut alegerile bune? De unde știi că te afli unde trebuie să te afli? De unde știi că trebuie să mergi încotro ai decis că trebuie să mergi? De ce, dacă ești în locul potrivit, nu ești hiperpasionat de ceva anume? O fi, oare, hărnicia suficientă pentru fericire? O fi, oare, rutina suficientă pentru pace? Unde e locul meu?

Și toate întrebările astea sunt surse inepuizabile de temeri și anxietate nocturnă. Și nu e corect. Dar nu toate lucrurile sunt corecte și, mai important, nu toate lucrurile sunt ușoare. Ba din contră. Sunt grele. Sunt groaznic de grele. Unele sunt aproape imposibil de grele. Dar devin suportabile cu un pic de ajutor.

Înainte de facultate cu puțin timp, i-am făcut o vizită fostului meu profesor de matematică. A fost cel mai sever și mai implacabil om pe care l-am cunoscut vreodată. Era un bărbat cât un munte, cu o voce mai tunătoare decât descărcarea unui pistol. Cei mai mari bătăuși ai clasei, care se băteau în piept ca niște gorile neastâmpărate în fața tuturor celorlalte cadre didactice, se transformau în niște șoricei cu mustăți tremurânde sub privirea lui sticloasă și albastră.

Oricum, îi purtam o admirație deosebită. Tocmai de aceea nu am să uit niciodată ce mi-a spus în după-amiaza aceea, la o ceașcă de ceai, privindu-mă cu ochi triști.

„Ești sigură că e drumul cel bun?”

Am încuviințat slab, așa că a continuat.

„Fiica mea a terminat medicina, muncește și și-a întemeiat o familie. Vrei să mă întrebi care e problema atunci, nu-i așa? Problema e că nu am văzut-o zâmbind cu adevărat din momentul în care a intrat pe porțile acelei facultăți.”

Mi-a pus mâna pe cap și a rosit poruncitor:

„Să nu o lași să-ți fure zâmbetul.”

Atât. Simplu. Dar din acel moment, porunca lui e ancora mea, care m-a ajutat să mă regăsesc de nenumărate ori.

Cred că fiecare persoană are nevoie de treaba asta. Uneori e greu să îți impui limite, e greu să spui care e cel mai adânc loc în care poți să cazi sau cea mai neagră depresie în care te poți încâlci. Ei bine, atunci sunt bune spusele profesorului meu de mate. Dacă problemele actuale nu îmi înfrâng inima și nu îmi șterg zâmbetul, atunci pot să duc această povară. În fond, este o chestiune de timp până se va rezolva (într-un mod pozitiv sau negativ), așa că adevărata întrebare este dacă pot sau nu să îmi duc sacul în spate suficient timp. Dacă zâmbetul meu rămâne pe loc, atunci da, o pot face. Pas cu pas, pot ajunge la destinație. Dar dacă zâmbetul dispare… Atunci este momentul perfect să învăț să spun „nu” (oricum nu am fost niciodată bună la asta 🙂 ).

Așa că da, viața e grea și multe lucruri sunt aproape imposibile, dar dacă îți ucizi bucuria încercând să le rezolvi, suporți sau atingi, atunci nu merită. Pur și simplu nu merită. Fiecare secundă a ta e prețioasă, nu o irosi cu temeri.

„Să nu o lași să-ți fure zâmbetul”, auzi?

Nu am răspuns la întrebările de mai sus, pentru că sunt convinsă că fiecare dintre noi ar răspunde altfel, potrivit sufletului său. Eu, una, am găsit foarte multe răspunsuri scriindu-ți acum. Și mi-am găsit și speranța. Și un gram de curaj. Aș spune că mi-am găsit și zâmbetul, dar el e mereu la locul lui 🙂 .

Al tău unde e?

 

Reclame

11 gânduri despre „M-am obișnuit

Adăugă-le pe ale tale

  1. Și al meu e la locul lui, mă conving când mă uit în oglindă. 🙂
    Profesorul tău de matematică mi-a amintit de cel pe care l-am avut la istorie. Tot cu o voce puternică, statură masivă și o privire severă, de ne dădea emoții puternice ori de câte ori eram scoși la răspuns.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Să îl verifici în fiecare dimineață, să nu fugă nicăieri!
      Întotdeauna profesorii cei mai exigenți și mai impunători ne lasă impresii adânci. Inițial îmi displăcea presiunea pusă asupra noastră de către ei, dar acum îi apreciez enorm. Nu aș fi ajuns cine sunt fără ei, așa că îi consider niște repere solide ale vieții mele.
      O săptămână cât mai frumoasă, Petru! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Chiar azi dimineaă îmi spuneam că nu mai știu nimic de tine și, ce să vezi? O nouă poezie aștepta să fie citită.Textul tău m-a făcut să plâng, căci sunt printre cei cărora care facultatea le-a îngropat orice urmă de zâmbet, asta pentru că am luat-o muuult prea în serios, pentru că nu am alternat învățatul cu pauze de destindere. Și dacă studiul continuu a dat rezultate pe termen scurt( note mari, burse etc) pe termen lung efectele au fost dezastruoase și iremediabile. Dar nu e chiar totul pierdut, e mare lucru că deși am studiat în exces mi-am păstrat bucuria lecturii și a descoperirilor de tot felul. Te îmbrățișez, draga mea! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Să știi că și eu m-am gândit la tine de multe ori și atunci când am scris textul m-am gândit și la lucrurile pe care tu mi le-ai povestit. Datorită discuțiilor cu tine, am luat-o mult mai încet cu toate. Mi-am dat seama că există și moduri mai sănătoase de a scoate totul la bun sfârșit, iar acum mă simt mult mai echilibrată. Totuși, acesta este un an care aruncă provocări din toate părțile, iar eu abia reușesc să mă feresc, așa că echilibrul meu mai trepidează.
      Dar cu multă răbdare, toate se vor așeza. La fel cum s-a întâmplat, din fericire, după multe peripeții neplăcute, și în viața ta.
      Sper că ești bine! Și eu te îmbrățișez tare! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Mă bucur că dialogurile noastre ți-au fost de folos și că ai căutat o cale mai echilibrată de a le rezolva pe toate. Eu sunt relativ bine, dar am emoții mari cu mama.

        Îți doresc cât mai multe momente de claritate precum cele din poeziile tale.<3

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ce mai face? Nu e mai bine? Și bunicul meu e din ce în ce mai slăbit…
        Mulțumesc mult! Și eu îți doresc ție numai bucurii, pace și o primăvară cât mai frumoasă!
        La mulți ani de 8 martie!

        Apreciază

  3. Asa este, zambetul este o comoara care trebuie pastrata. Daca l-ai pastrat, atunci este in regula. Chiar si cand l-am pierdut, pe vremuri, am facut in asa fel incat sa am sansa sa il regasesc. Si s-a intamplat. Drumurile sunt adesea incurcate.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Drumurile sunt, așa cum spui, încurcate, dar dacă sfârșesc la o destinație potrivită sufletului tău, atunci totul e bine. Mai ales dacă spui că ai făcut astfel încât să îți recuperezi zâmbetul. Ești protagonista curajoasă a propriei tale aventuri. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. M-a emoţionat tare mult ce ţi-a spus profesorul! Doamne, câte se ascund în spatele acelui îndemn de preţ. Mă bucur că scriind ai adunat puţin curaj şi da, e important să ai mare grijă de zâmbetul tău, să fii atentă să fie mereu acolo.
    Poezia e minunată, să mai scrii, ai mult talent!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult pentru îndemnuri! M-am remontat puțin săptămânile astea și mă declar pregătită să înfrunt viața cu toate provocările ei, înarmată cu veșnicul zâmbet și cu muuultă răbdare :).
      Și mulțumesc și pentru compliment! Mă bucură mereu că cineva vede frumusețe în lucrușorul meu. Deși oamenii cu suflet frumos văd frumusețe peste tot, deeeci…:))
      Să ai o săptămână cât mai frumoasă!!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: