Când toată lumea s-a oprit

Am alergat ca prinși sub lună

Într-o corabie împinsă și trasă lacom de furtună,

Am alergat suflați de-un gând,

Sărind peste secunde sparte, căci nu voiam să stăm la rând.

 

Am alergat spre nemurire,

Neștiind foame sau necaz, am urmărit o nălucire.

Am alergat prea multă vreme

Crezând că suntem stejari falnici, că nu avem de ce ne teme.

 

Am alergat întreaga viață

După un vis pe care nimeni nu l-a putut vedea la față,

Am alergat după un mit –

Poate-i vom desluși secretul, când toată lumea s-a oprit.

                                                                                                      T.

Saluuut!

                M-am tot gândit să scriu un articol cu informații științifice despre SARS-CoV2 (a.k.a Covid-19), însă gândul mi-a pierit repede, pentru că internetul este plin de informații (din păcate, nu toate din surse fiabile). Nu cred că oamenii au nevoie de informații suplimentare, ci mai degrabă au nevoie de surse de zâmbete, de lucruri care să le ridice moralul sau să le îmbogățească un pic sufletele și să deșire firul temerilor. Așa că am decis că ajutorul pe care îl voi oferi în lupta contra Covid-19 se va limita la tratarea pacienților, iar contribuția mea din blogosferă va consta în poezii mai mult sau mai puțin vesele, pe care voi încerca să le postez mai des.

                 Aceste zile pe care oamenii le petrec „în carantină” au diferite grade de tolerabilitate, care variază probabil în funcție de personalitatea fiecăruia. Zic, unii oameni se plâng că trebuie să stea în casă, că le este îngrădită libertatea. La fel cum unii oameni se plâng vara că e prea cald și iarna că e prea frig. Nu știu dacă poți să te identifici cu ce voi spune acum, însă de aproximativ 5 ani încoace o mulțime persoane din jurul meu se plâng de lipsă de timp. Ba mai mult, unii au venit cu teorii conform cărora timpul se contractă și ziua este, în fapt, mai scurtă. Și ca să fiu sinceră până la capăt, și eu m-am plâns de lipsa de timp. Mă declar vinovată. Așa că nu pot să nu privesc izolarea socială din mai multe puncte de vedere, dintre care unele sunt foarte roz.

                  Că vrei, că nu vrei, că știi ce să faci cu timpul liber, că nu știi ce să faci cu el, îl ai. Și organismul are nevoie de el. Mintea ta are nevoie de odihnă. Are nevoie să apese butonul de „pauză” din stres și să învețe că ai un pic mai puțină nevoie de un psiholog dacă înveți să faci introspecție. Dacă îți aloci un pic de timp să îți asculți întrebările din cap și să încerci să le răspunzi. Dacă îți ierarhizezi prioritățile. Doar dacă înveți să cunoști ce te sperie, ce te agită, ce te întunecă, ce te face fericit, numai atunci poți să faci un pic de curățenie la mansardă. De ce să nu încerci să transformi timpul acesta de boală și suferință într-un timp de vindecare? Fiecare monedă are două fețe. Nu te mulțumi să dai cu banul alegând „pajură” și simțindu-te învins dacă iese „cap”. Farmecul izolării e că poți să dai cu banul până când iese „pajură”. Tu controlezi perspectiva pe care alegi să o vezi.

                     Până una-alta, îți las aici citatul care se potrivește cel mai bine situației actuale, sperând să te inspire la fel de mult ca pe mine:

“I wish it need not have happened in my time,” said Frodo.
„So do I,” said Gandalf, „and so do all who live to see such times. But that is not for them to decide. All we have to decide is what to do with the time that is given us.” ― J.R.R. Tolkien, The Fellowship of the Ring

                  Și îți las ca și bonus fragmentul care mă motivează să mă trezesc în fiecare dimineață cu inima ușoară și să întâmpin toate riscurile din spital cu curaj și determinare:

”Sam: It’s all wrong
By rights we shouldn’t even be here.
But we are.
It’s like in the great stories Mr. Frodo.
The ones that really mattered.
Full of darkness and danger they were,
and sometimes you didn’t want to know the end.
Because how could the end be happy.
How could the world go back to the way it was when so much bad happened.
But in the end, it’s only a passing thing, this shadow.
Even darkness must pass.
A new day will come.
And when the sun shines it will shine out the clearer.
Those were the stories that stayed with you.
That meant something.
Even if you were too small to understand why.
But I think, Mr. Frodo, I do understand.
I know now.
Folk in those stories had lots of chances of turning back only they didn’t.
Because they were holding on to something.

Frodo: What are we holding on to, Sam?

Sam : That there’s some good in this world, Mr. Frodo. And it’s worth fighting for.”― J.R.R. Tolkien, The Fellowship of the Ring

Tu ce faci pentru tine zilele astea? Cum faci față izolării? Îți priește sau ți se pare chinuitoare? Oricare ar fi răspunsul, sper să reușești să îți păstrezi optimismul și să ai grijă de tine și de cei dragi, pentru ca finalul acestui capitol întunecat să vă găsească sănătoși și pregătiți pentru a reconstrui ce a fost distrus. 🙂