„În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe”.
Legendele se nasc și pribegesc Prin colțuri prăfuite de-amintire, Dar oamenii cu drag le povestesc Cu șoapte ambalate-n tăinuire. Ne leagă ca pe un buchet de frați Că-mpărtășim secrete neștiute Transmise din străbuni, bunici și tați, Prin mii de guri, inimi și minți cernute. Ne prindem iute-n horă după Iele, Fugim de-a valma când apar... Continuă să citești →
Copil, zburdai pe culmi înalte, Credeai că totu-l poți avea, Dar viața te-a purtat departe – Nu crezi că e mai bine-așa? Îți era netezită calea, Numai s-o urmezi trebuia, Dar ți s-a bifurcat cărarea – Nu crezi că e mai bine-așa? Te-ai trezit trântit la pământ, Umbrit de cea din urmă stea,... Continuă să citești →
Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Continuă să citești →
Ți-s mâinile bătute-n cuie, Dar tot poporul Tău Te cântă. De nu ești Tu, nimica nu e Motiv de bucurie sfântă. Și ce îmi pasă că pe masă Stau în belșug bucate bune? Dacă nu vii la noi în casă, Totu-i pustiu, deșertăciune. Așa că iar, ca-n orice an, Pășim cu Tine pe-acest... Continuă să citești →
Ai gravitat în jurul meu ca un Saturn, Ca pe un soare-n centrul lumii m-ai legat Și ai crezut naiv că m-ai eliberat Când m-ai închis în al tău falnic turn. M-ai amețit cu vise vii și promisiuni, Că-mi vei hrăni lumina pururi mi-ai strigat, Iar eu în ochii tăi adânci m-am cufundat, Uitând... Continuă să citești →
Oare să mint că nu-s geloasă? Că nu-mi stă gândul doar la el? Și că nu-l vreau la mine-acasă Acum, când știu în a cui plasă S-a încurcat și prins nițel? Oare să-i spun că sunt mai bună? Să-i spun ce cred, ce simt, ce știu? Să-i spun că, de-am fi împreună, I-aș umple... Continuă să citești →
Se-nșiră-n nori mărgăritare, De scoici s-au rupt, s-au scuturat, Și-acum se cern spre bietul sat Ce stă ca un bătrân bolnav- Cu capu-n mâini, cu chipul grav, Plecat sub cușma de ninsoare. Împing ghiocei tulpini în nea, Trosnesc și plâng sub grea povară, Iar când își scot capul afară, Tot plânși rămân și închinați,... Continuă să citești →
Regina de cleștar se plimbă peste neguri, Iar rochia-i cuprinde mijlocul ca o gheară, La fel cum noaptea strânge mereu în prag de seară În ghearele-i cumplite, ale zilei îndemnuri Și razele de soare ce amintesc de vară. Își bate tâmpla albă, alunecând pe gânduri - "Sunt liberă ca pasărea din cerul cel senin Și... Continuă să citești →
Nu te simți singur, oare, când noaptea te-mpresoară, Iar capul ți-e pe pernă, dar mintea sus, pe nori? Cum faci, când ești rănit, rana să nu mai doară? Cum faci să nu greșești la fel de două ori? Nu te trage pământul, când tâmpla ți-este plină De zgură fără margini și temeri de prisos? Cum... Continuă să citești →
