Cum poți?

Nu te simți singur, oare, când noaptea te-mpresoară, Iar capul ți-e pe pernă, dar mintea sus, pe nori? Cum faci, când ești rănit, rana să nu mai doară? Cum faci să nu greșești la fel de două ori? Nu te trage pământul, când tâmpla ți-este plină De zgură fără margini și temeri de prisos? Cum... Continuă să citești →

Anunțuri

Sfârșit și început

Un pom s-a ridicat și altul piere, Se naște-o stea și alta cade-n zare, Nori se răsfiră, lăsând în urmă soare, Iar soarele în neant, la rândul lui, dispare, Lăsând s-alunece în locu-i Carul Mare; E-un șir prelung de lupte efemere Între o primă și o ultimă suflare.   Un anotimp aleargă după altul, Un... Continuă să citești →

O fi târziu?

Îți văd prin fruntea albă cum picură durerea, Pe gât ți se prelinge ca un pumnal ascuns; E noaptea tare lungă și înmuiată-n plâns Când gândurile toate-s amare ca și fierea. Zăcând umflat și putred pe patul suferinței, Îți frecționezi frenetic mâinile ce scrâșnesc; Pierdut în întuneric de tot ce-i omenesc, Șoptești încet o rugă,... Continuă să citești →

Ia-mă și pe mine!

Haide, ia-mă și pe mine peste râuri de poveste, Ține-mi mâna într-a ta și condu-mă printre nuci, Eu să zbor în urma ta, printre stelele celeste, Numai tu în lumea asta să cunoști unde mă duci.   Haide, du-mă și pe mine să alerg pe mușchiul moale Și îmbrățișează-mi tâmpla printre trunchiuri gri de fagi,... Continuă să citești →

Ține-ți de nevastă!

Prea mult arunci tu vorbe peste ograda plină, Prea mult te dai cocoș, când eu nu-ți sunt găină, Îmi înfășori cu ochii toată făptura castă, Ia mută -ți tu privirea și ține-ți de nevastă!   Îți fluturi iarăși mâna ca să mă uit la tine - Oare esti orb voit la ce nu se cuvine?... Continuă să citești →

Cât sunt de mic

Atât de mic, atât de mic, Sunt doar un fir fin de nisip, Doar un grăunte de muștar, Fără de glas și fără chip, Un anonim fără habar Cât e de mic.   Dar mă înclin sub un colos, Sub cerul cel de stele plin - Un întuneric temerar Îmbrățișând planeta lin, Un univers fără... Continuă să citești →

Rapel

Fă-mi rapel de tine În serile amare și-n nopțile senine! Nu sta întunecat ca o otravă dulce Nu arde și distruge tot ce nu poți seduce Sau ce nu poți obține. Fă-mi rapel de tine, Căci am să uit de lacrimi, amaruri și suspine... Ultima dată, poate, sau poate încă una, Așterne-mi la picioare cerul... Continuă să citești →

Să cadă

Să cadă-n pungă galbeni, Să vină și să cadă Spre cei ce plini de teamă Stau nebăgați în seamă De iarnă sau...de oameni, Pe-un petec de zăpadă.   S-a dus Crăciunul iute, Lăsând pustiu în case, Dar să nu-i dăm uitare Celui ce casă n-are, Celui cu haine roase Și cu priviri pierdute.   Sezon... Continuă să citești →

Nici vechiul an

Se scurg, ca picături, secunde, Alunecă să se scufunde Într-un trecut bătrân, la pas; Se-amestecă minute nude, Se pierd în neant și fură glas Din două limbi grave de ceas.   Împinsă sunt, fără de veste, Pe pagini albe de poveste, Pe table modelate-n lut. Acolo, prin slove și creste, Șade un zid de netrecut:... Continuă să citești →

Creează un sit web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑