Meșterul Manole

Legendele se nasc și pribegesc Prin colțuri prăfuite de-amintire, Dar oamenii cu drag le povestesc Cu șoapte ambalate-n tăinuire. Ne leagă ca pe un buchet de frați Că-mpărtășim secrete neștiute Transmise din străbuni, bunici și tați, Prin mii de guri, inimi și minți cernute. Ne prindem iute-n horă după Iele, Fugim de-a valma când apar... Citește în continuare →

Nu crezi că e mai bine-așa?

Copil, zburdai pe culmi înalte, Credeai că totu-l poți avea, Dar viața te-a purtat departe – Nu crezi că e mai bine-așa?   Îți era netezită calea, Numai s-o urmezi trebuia, Dar ți s-a bifurcat cărarea – Nu crezi că e mai bine-așa?   Te-ai trezit trântit la pământ, Umbrit de cea din urmă stea,... Citește în continuare →

Primăvara tumorilor

Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑