Imperfect

Cine te-a făcut să te simți imperfectă? Dac-ar fi știut ce vezi într-o oglindă, Cum te jenezi de propria-ți privire Și ca să nu se vadă vreo nepotrivire, Te-mbraci mereu și-ascunzi în haine mult prea largi, Te ilustrezi în tonuri gri și curbe vagi, Ca nimenea din jur să nu se prindă... Dac-ar fi știut... Citește în continuare →

Toate sunt aici, în noi

De la botoșeii calzi sau de la pantofi cu toc, De la ciorăpei tricot, de la dresuri lucitoare, De la glezne ce dansează sau se-opresc timide-n loc, Tot ce-i mic și tot ce-i mare, multă viață și culoare, Toate razele de soare, toată bolta-n nemișcare, Toate sunt aici, în noi.   De la ochii care... Citește în continuare →

Vine dorul

Vine dorul, vine dorul, Vine și nimic nu iartă, ca un implacabil gâde, Taie capete de inimi, taie suflete și râde, Taie taine cu toporul.   Vine dorul, zboară-ncoace, Aprinzând mocnite focuri, înviind străvechi fantasme Și iubiri demult apuse, ca și un dragon din basme, Care iese să se joace.   Vine dorul, mult mă... Citește în continuare →

M-am obișnuit

M-am obișnuit cu timpul, știu cum curge roată-roată, Fug de el ca o nălucă, din răscruce în răscruce, Căutând indicii despre locul unde calea duce, Poate căutând o cheie spre o hartă îngropată, Spre o coadă de cometă, spre un vârf mic de săgeată, Spre un semn care, pesemne, n-o să vină niciodată. M-am obișnuit... Citește în continuare →

Tremur

Stătea încovoiată la un colț de stradă Ca o statuie de care timpul a uitat; Avea o linguriță în pumnul înghețat, Iar trecătorii prea grăbiți puteau să vadă Cum, ca o năframă, se așternea zăpadă Pe fruntea ei ridată ca un pământ brăzdat.   Plângea ascuns, în palme, să știe numai ea Cât de grea... Citește în continuare →

Primăvara tumorilor

Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Citește în continuare →

Geloasă?

Oare să mint că nu-s geloasă? Că nu-mi stă gândul doar la el? Și că nu-l vreau la mine-acasă Acum, când știu în a cui plasă S-a încurcat și prins nițel?   Oare să-i spun că sunt mai bună? Să-i spun ce cred, ce simt, ce știu? Să-i spun că, de-am fi împreună, I-aș umple... Citește în continuare →

O fi târziu?

Îți văd prin fruntea albă cum picură durerea, Pe gât ți se prelinge ca un pumnal ascuns; E noaptea tare lungă și înmuiată-n plâns Când gândurile toate-s amare ca și fierea. Zăcând umflat și putred pe patul suferinței, Îți frecționezi frenetic mâinile ce scrâșnesc; Pierdut în întuneric de tot ce-i omenesc, Șoptești încet o rugă,... Citește în continuare →

Regăsire

Nu mai credeam vreodată să ies din împietrire, Nu mai credeam în viață, lumină și iubire, Doar inima mea frântă cerea cutezător Să-mi dezmorțesc tot trupul de zgomot și de dor, Să zbor spre fericire.   Din deznădejdea pură mi-am netezit cărarea, Din suflet împietrit mi-a-mbobocit chemarea - O plantă sfâșiată chiar dintr-un colț de... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑