M-am obișnuit

M-am obișnuit cu timpul, știu cum curge roată-roată, Fug de el ca o nălucă, din răscruce în răscruce, Căutând indicii despre locul unde calea duce, Poate căutând o cheie spre o hartă îngropată, Spre o coadă de cometă, spre un vârf mic de săgeată, Spre un semn care, pesemne, n-o să vină niciodată. M-am obișnuit... Citește în continuare →

Reclame

Școală de șoferi

Am demarat în trombă și-apoi am prins viteză Ca să-mi opresc gândirea... Ce stranie antiteză! Și-alunec peste zebre, vrând să te prind de mână, Dar când te-ajung din urmă, apăs grăbit pe frână.   Oare de ce văd roșu, când ridici steagul verde? De ce nu vreau să risc, când n-am nimic a pierde? Te... Citește în continuare →

Sunt ca mama…

Îmi stai pe gânduri pururi, ca o năframă caldă Și-mi străjuiești intrarea în inima rănită, Căci pentru orice rană, iubirea ta-i pomadă Ce vindecă și spală, măicuța mea iubită.   Te-ai dus prin sărăcie, prin certuri și ocară, C-un sac de griji și lacrimi trântit pe al tău spate, Dar nicăieri în lume mai dragă... Citește în continuare →

Cum poți?

Nu te simți singur, oare, când noaptea te-mpresoară, Iar capul ți-e pe pernă, dar mintea sus, pe nori? Cum faci, când ești rănit, rana să nu mai doară? Cum faci să nu greșești la fel de două ori? Nu te trage pământul, când tâmpla ți-este plină De zgură fără margini și temeri de prisos? Cum... Citește în continuare →

Să cadă

Să cadă-n pungă galbeni, Să vină și să cadă Spre cei ce plini de teamă Stau nebăgați în seamă De iarnă sau...de oameni, Pe-un petec de zăpadă.   S-a dus Crăciunul iute, Lăsând pustiu în case, Dar să nu-i dăm uitare Celui ce casă n-are, Celui cu haine roase Și cu priviri pierdute.   Sezon... Citește în continuare →

Regăsire

Nu mai credeam vreodată să ies din împietrire, Nu mai credeam în viață, lumină și iubire, Doar inima mea frântă cerea cutezător Să-mi dezmorțesc tot trupul de zgomot și de dor, Să zbor spre fericire.   Din deznădejdea pură mi-am netezit cărarea, Din suflet împietrit mi-a-mbobocit chemarea - O plantă sfâșiată chiar dintr-un colț de... Citește în continuare →

Oare ce faci, române?

Ne-am rătăcit de turmă, ne-am pierdut orice rost, Nu mai luptăm ca lupii pentru ce e al nost, Nu mai fumegă hornuri, căci rece ne e vatra; Oare nu vezi, române, în cine dai cu piatra?   Ne place vorba multă și ne certăm ca orbii, Pe-un boț de avuție ne năpustim ca corbii, Ne... Citește în continuare →

Nu-ți vinde cinstea

Nu-ți vinde cinstea pe o floare Găsită pe la orice gard, Că multe suflete se ard Când se întind cu lăcomie, Surde și-orbite de mândrie, După nisipuri mișcătoare, După o fadă, biată floare.   Nu-ți vinde cinstea pe-o monedă Găsită-n orice colț de drum, Că iute va rămâne scrum Din toată poleiala groasă De tine... Citește în continuare →

Niciodată

A fost odată ca-n povești, O preafrumoasă fată, Iar ce s-a întâmplat cu ea Nu vom ști niciodată.   Căi străine-i stau în față... Spre aceea neumblată Inima o poartă ață - N-o-alege niciodată.   Îi e teamă să se piardă, De aceea e blocată De un zid înalt și-o gardă - N-o lasă niciodată.... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑