Artificii

Mai cade-un fulg, mai cade-un an ca o cortină prăfuită, Se-ngemănează norii grei într-un covor asurzitor Pe care zboară artificii, incendiind în zborul lor Inimi umplute de dorințe, cu bătăi ca de dinamită.   Toate paharele sunt sus, niciun mesean nu e la masă, Cu toții se îmbrățișează sub ploaia deasă de scântei; În aer... Citește în continuare →

De ce te cerni?

De ce te cerni, iarnă frumoasă? De ce te cerni, de ce te cânți? De ce cu furie viforoasă Spre tot orașul te avânți? De ce dai iama-n bietul soare Și-i retezi razele cu ură? De ce ștergi lumea de culoare, De ce-i furi ultima căldură? Tu iei căldura de afară Și-o pui în suflete... Citește în continuare →

Ca-n România

În toată lumea de-am umblat, N-am găsit mai plină via Și-un câmp mai verde n-am aflat Ca-n România.   Prin orice case am pășit, Nu-i mai mare omenia, Și grai mai cald n-am auzit Ca-n România.   La o horă, mână-n mână, Se alungă dușmănia, Și-apoi pacea e stăpână În România.   Văd oameni care... Citește în continuare →

Tremur

Stătea încovoiată la un colț de stradă Ca o statuie de care timpul a uitat; Avea o linguriță în pumnul înghețat, Iar trecătorii prea grăbiți puteau să vadă Cum, ca o năframă, se așternea zăpadă Pe fruntea ei ridată ca un pământ brăzdat.   Plângea ascuns, în palme, să știe numai ea Cât de grea... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑