M-am obișnuit

M-am obișnuit cu timpul, știu cum curge roată-roată, Fug de el ca o nălucă, din răscruce în răscruce, Căutând indicii despre locul unde calea duce, Poate căutând o cheie spre o hartă îngropată, Spre o coadă de cometă, spre un vârf mic de săgeată, Spre un semn care, pesemne, n-o să vină niciodată. M-am obișnuit... Citește în continuare →

Reclame

Unde-am să te întâlnesc?

Unde-am să te întâlnesc?   Sub caisul din livadă, La apusul unui soare? Lângă omul-de-zăpadă Sau, mai bine, lângă mare?   Într-un colț de curte veche? Printre tufe de afine? Într-un glas dintr-o ureche? Unde am să dau de tine?   Într-un zâmbet de bunică? Pe o pagină de carte? Sau în torsul de pisică?... Citește în continuare →

Nu crezi că e mai bine-așa?

Copil, zburdai pe culmi înalte, Credeai că totu-l poți avea, Dar viața te-a purtat departe – Nu crezi că e mai bine-așa?   Îți era netezită calea, Numai s-o urmezi trebuia, Dar ți s-a bifurcat cărarea – Nu crezi că e mai bine-așa?   Te-ai trezit trântit la pământ, Umbrit de cea din urmă stea,... Citește în continuare →

Cum poți?

Nu te simți singur, oare, când noaptea te-mpresoară, Iar capul ți-e pe pernă, dar mintea sus, pe nori? Cum faci, când ești rănit, rana să nu mai doară? Cum faci să nu greșești la fel de două ori? Nu te trage pământul, când tâmpla ți-este plină De zgură fără margini și temeri de prisos? Cum... Citește în continuare →

Cât sunt de mic

Atât de mic, atât de mic, Sunt doar un fir fin de nisip, Doar un grăunte de muștar, Fără de glas și fără chip, Un anonim fără habar Cât e de mic.   Dar mă înclin sub un colos, Sub cerul cel de stele plin - Un întuneric temerar Îmbrățișând planeta lin, Un univers fără... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑