Imperfect

Cine te-a făcut să te simți imperfectă? Dac-ar fi știut ce vezi într-o oglindă, Cum te jenezi de propria-ți privire Și ca să nu se vadă vreo nepotrivire, Te-mbraci mereu și-ascunzi în haine mult prea largi, Te ilustrezi în tonuri gri și curbe vagi, Ca nimenea din jur să nu se prindă... Dac-ar fi știut... Citește în continuare →

Reclame

M-am obișnuit

M-am obișnuit cu timpul, știu cum curge roată-roată, Fug de el ca o nălucă, din răscruce în răscruce, Căutând indicii despre locul unde calea duce, Poate căutând o cheie spre o hartă îngropată, Spre o coadă de cometă, spre un vârf mic de săgeată, Spre un semn care, pesemne, n-o să vină niciodată. M-am obișnuit... Citește în continuare →

Cât ai plăti?

Cât ai plăti pe-o zi din viața ta? Cât ai plăti să poți avea din nou Un trup mai zvelt, un gând mai plin, O față moale, ca de crin? O mână ce poate munci, Un pas ce se poate grăbi, Ca să zorești să fii o zi erou? Cât ai plăti pe-o zi din... Citește în continuare →

Vacanță

Se scutură pe frunze rouă, Se scutură și pleoape-nchise În timp ce brațele-amândouă Se-ntind dup-un crâmpei de vise, S-amâne dimineața nouă.   Trec zilele ca-ntr-o poveste, Un ceas e-o lună, luna-i an, Și-apune soarele prin creste Peste un zâmbet năzdrăvan, Căci din vacanță mult mai este.   Acum e vremea să țeși stele În catifea... Citește în continuare →

Suficient?

De îți vei pune stele-n frunte Și vei umbla cu mers fudul Și peste toți vei face punte, Va fi vreodată, crezi, destul?   Dacă găsești o ființă dragă Și te-ndoiești că ești iubit, Chiar de-ai în palme lumea-ntreagă, Vei fi vreodată fericit?   De o vei umple de mărgele, De blănuri, lire și cercei,... Citește în continuare →

Nu crezi că e mai bine-așa?

Copil, zburdai pe culmi înalte, Credeai că totu-l poți avea, Dar viața te-a purtat departe – Nu crezi că e mai bine-așa?   Îți era netezită calea, Numai s-o urmezi trebuia, Dar ți s-a bifurcat cărarea – Nu crezi că e mai bine-așa?   Te-ai trezit trântit la pământ, Umbrit de cea din urmă stea,... Citește în continuare →

Primăvara tumorilor

Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Citește în continuare →

Geloasă?

Oare să mint că nu-s geloasă? Că nu-mi stă gândul doar la el? Și că nu-l vreau la mine-acasă Acum, când știu în a cui plasă S-a încurcat și prins nițel?   Oare să-i spun că sunt mai bună? Să-i spun ce cred, ce simt, ce știu? Să-i spun că, de-am fi împreună, I-aș umple... Citește în continuare →

Sfârșit și început

Un pom s-a ridicat și altul piere, Se naște-o stea și alta cade-n zare, Nori se răsfiră, lăsând în urmă soare, Iar soarele în neant, la rândul lui, dispare, Lăsând s-alunece în locu-i Carul Mare; E-un șir prelung de lupte efemere Între o primă și o ultimă suflare.   Un anotimp aleargă după altul, Un... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑