A nu știu câta oară

O adiere tristă îmi mângâie fereastra, Ca aripa de înger perdeaua se-nfioară, Iar eu alerg desculță, împing cât colo glastra Și mă lipesc de geam, chiar dacă-n noaptea asta Te caut cu privirea a nu știu câta oară. Mă uit pe strada rece, lipsită de culoare - Din case curge viață, curg bucurii și șoapte;... Citește în continuare →

Reclame

Toate sunt aici, în noi

De la botoșeii calzi sau de la pantofi cu toc, De la ciorăpei tricot, de la dresuri lucitoare, De la glezne ce dansează sau se-opresc timide-n loc, Tot ce-i mic și tot ce-i mare, multă viață și culoare, Toate razele de soare, toată bolta-n nemișcare, Toate sunt aici, în noi.   De la ochii care... Citește în continuare →

Vine dorul

Vine dorul, vine dorul, Vine și nimic nu iartă, ca un implacabil gâde, Taie capete de inimi, taie suflete și râde, Taie taine cu toporul.   Vine dorul, zboară-ncoace, Aprinzând mocnite focuri, înviind străvechi fantasme Și iubiri demult apuse, ca și un dragon din basme, Care iese să se joace.   Vine dorul, mult mă... Citește în continuare →

M-am obișnuit

M-am obișnuit cu timpul, știu cum curge roată-roată, Fug de el ca o nălucă, din răscruce în răscruce, Căutând indicii despre locul unde calea duce, Poate căutând o cheie spre o hartă îngropată, Spre o coadă de cometă, spre un vârf mic de săgeată, Spre un semn care, pesemne, n-o să vină niciodată. M-am obișnuit... Citește în continuare →

Cât ai plăti?

Cât ai plăti pe-o zi din viața ta? Cât ai plăti să poți avea din nou Un trup mai zvelt, un gând mai plin, O față moale, ca de crin? O mână ce poate munci, Un pas ce se poate grăbi, Ca să zorești să fii o zi erou? Cât ai plăti pe-o zi din... Citește în continuare →

Artificii

Mai cade-un fulg, mai cade-un an ca o cortină prăfuită, Se-ngemănează norii grei într-un covor asurzitor Pe care zboară artificii, incendiind în zborul lor Inimi umplute de dorințe, cu bătăi ca de dinamită.   Toate paharele sunt sus, niciun mesean nu e la masă, Cu toții se îmbrățișează sub ploaia deasă de scântei; În aer... Citește în continuare →

De ce te cerni?

De ce te cerni, iarnă frumoasă? De ce te cerni, de ce te cânți? De ce cu furie viforoasă Spre tot orașul te avânți? De ce dai iama-n bietul soare Și-i retezi razele cu ură? De ce ștergi lumea de culoare, De ce-i furi ultima căldură? Tu iei căldura de afară Și-o pui în suflete... Citește în continuare →

Ca-n România

În toată lumea de-am umblat, N-am găsit mai plină via Și-un câmp mai verde n-am aflat Ca-n România.   Prin orice case am pășit, Nu-i mai mare omenia, Și grai mai cald n-am auzit Ca-n România.   La o horă, mână-n mână, Se alungă dușmănia, Și-apoi pacea e stăpână În România.   Văd oameni care... Citește în continuare →

Tremur

Stătea încovoiată la un colț de stradă Ca o statuie de care timpul a uitat; Avea o linguriță în pumnul înghețat, Iar trecătorii prea grăbiți puteau să vadă Cum, ca o năframă, se așternea zăpadă Pe fruntea ei ridată ca un pământ brăzdat.   Plângea ascuns, în palme, să știe numai ea Cât de grea... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑