Imperfect

Cine te-a făcut să te simți imperfectă? Dac-ar fi știut ce vezi într-o oglindă, Cum te jenezi de propria-ți privire Și ca să nu se vadă vreo nepotrivire, Te-mbraci mereu și-ascunzi în haine mult prea largi, Te ilustrezi în tonuri gri și curbe vagi, Ca nimenea din jur să nu se prindă... Dac-ar fi știut... Citește în continuare →

Lumina din tine

În vremuri de restriște, când totul te doboară, Când îți pierzi echilibrul și răul te-nconjoară, Când ești dezamăgit și îți este rușine, Adu la suprafață lumina ce e-n tine. Când cauți adevărul, dar găsești doar minciună, Când tânjești după soare, fiind prins în grea furtună, Când să renunți la luptă și la iertare-ți vine, Privește-ți... Citește în continuare →

A nu știu câta oară

O adiere tristă îmi mângâie fereastra, Ca aripa de înger perdeaua se-nfioară, Iar eu alerg desculță, împing cât colo glastra Și mă lipesc de geam, chiar dacă-n noaptea asta Te caut cu privirea a nu știu câta oară. Mă uit pe strada rece, lipsită de culoare - Din case curge viață, curg bucurii și șoapte;... Citește în continuare →

Toate sunt aici, în noi

De la botoșeii calzi sau de la pantofi cu toc, De la ciorăpei tricot, de la dresuri lucitoare, De la glezne ce dansează sau se-opresc timide-n loc, Tot ce-i mic și tot ce-i mare, multă viață și culoare, Toate razele de soare, toată bolta-n nemișcare, Toate sunt aici, în noi.   De la ochii care... Citește în continuare →

Vine dorul

Vine dorul, vine dorul, Vine și nimic nu iartă, ca un implacabil gâde, Taie capete de inimi, taie suflete și râde, Taie taine cu toporul.   Vine dorul, zboară-ncoace, Aprinzând mocnite focuri, înviind străvechi fantasme Și iubiri demult apuse, ca și un dragon din basme, Care iese să se joace.   Vine dorul, mult mă... Citește în continuare →

M-am obișnuit

M-am obișnuit cu timpul, știu cum curge roată-roată, Fug de el ca o nălucă, din răscruce în răscruce, Căutând indicii despre locul unde calea duce, Poate căutând o cheie spre o hartă îngropată, Spre o coadă de cometă, spre un vârf mic de săgeată, Spre un semn care, pesemne, n-o să vină niciodată. M-am obișnuit... Citește în continuare →

Cât ai plăti?

Cât ai plăti pe-o zi din viața ta? Cât ai plăti să poți avea din nou Un trup mai zvelt, un gând mai plin, O față moale, ca de crin? O mână ce poate munci, Un pas ce se poate grăbi, Ca să zorești să fii o zi erou? Cât ai plăti pe-o zi din... Citește în continuare →

Artificii

Mai cade-un fulg, mai cade-un an ca o cortină prăfuită, Se-ngemănează norii grei într-un covor asurzitor Pe care zboară artificii, incendiind în zborul lor Inimi umplute de dorințe, cu bătăi ca de dinamită.   Toate paharele sunt sus, niciun mesean nu e la masă, Cu toții se îmbrățișează sub ploaia deasă de scântei; În aer... Citește în continuare →

De ce te cerni?

De ce te cerni, iarnă frumoasă? De ce te cerni, de ce te cânți? De ce cu furie viforoasă Spre tot orașul te avânți? De ce dai iama-n bietul soare Și-i retezi razele cu ură? De ce ștergi lumea de culoare, De ce-i furi ultima căldură? Tu iei căldura de afară Și-o pui în suflete... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑