Când toată lumea s-a oprit

Am alergat ca prinși sub lună Într-o corabie împinsă și trasă lacom de furtună, Am alergat suflați de-un gând, Sărind peste secunde sparte, căci nu voiam să stăm la rând.   Am alergat spre nemurire, Neștiind foame sau necaz, am urmărit o nălucire. Am alergat prea multă vreme Crezând că suntem stejari falnici, că nu…