„În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe”.
Mai fugi cu râsul tău nebun Pe dealurile albe de soare și lumină; Mai lasă-mi un minut să-ți spun Că doar prin ochii tăi privirea mi-e senină, Iar inima ușoară ca pagina de carte, Și nu cunosc nici teamă, frig, ispită, moarte, Căci tot ce-i rău în viață, de tine e departe. Mai fugi... Citește în continuare →
Când soarele tomnatic agale se ridică, Spărgând cu raze line a mea fereastră mică, Crâmpeie de lumină-mi dansează pe covor Și-n mii de cioburi albe mă pierd, dusă de dor, Mă contopesc cu cerul, cu cântul de cocor. Sub ochii mei se-ntinde un infinit de moarte, O mare misterioasă și colorată foarte. Am aripi... Citește în continuare →
„Sunt doar a ta; ești doar al meu" Vom spune parcă peste-o clipă, Când doi ne-om contopi în unul, Zburând aripă lâng-aripă Peste ușor și peste greu. „Ești doar al meu; sunt doar a ta, Nu mi-aș dori nimic mai mult", Am să-ți șoptesc cu bucurie, Căci orice val, orice tumult, Dispare când ții... Citește în continuare →
Strivit sub pumnul tau de gheață, Eu mă topesc, mă pierd cu firea Și simt că n-ar ajunge-o viață Să-nvăț să îți înfrunt privirea. Trăiesc doar de pe azi pe mâine, Trăgând la jugul urii tale, Cerșind prin munca mea o pâine, Încătușat , legat în zale. Prin oase lent mi se prelinge... Citește în continuare →
Câteodată râd si câteodată plâng, Și uneori renasc din propria-mi cenușă; Mai sunt și optimistă, dar mult mai des mă frâng, Iar dacă-nchid un drum, deschid o altă ușă. Câteodată dau , câteodată strâng. Câteodată cad și câteodată zbor, Dar nu concep vreodată să nu mă mai ridic. Mai am și zile proaste, dar... Citește în continuare →
Plângi in voie, fată dragă, Varsă-ți oful, fă-l pârâu Și-apoi fă-ți deasupra pod; Și de vezi că nu-l poți trece, Las-un prieten să te tragă, Că-i târziu, e prea târziu Să mai poți aduce rod Într-o inimă prea rece. Plângi în voie, fată tristă, Că al tău iubit se-nsoară Și din lacrimi fă-ți un... Citește în continuare →
A fost odată ca-n povești, O preafrumoasă fată, Iar ce s-a întâmplat cu ea Nu vom ști niciodată. Căi străine-i stau în față... Spre aceea neumblată Inima o poartă ață - N-o-alege niciodată. Îi e teamă să se piardă, De aceea e blocată De un zid înalt și-o gardă - N-o lasă niciodată.... Citește în continuare →
Nu te cunosc decât prin gând Și nu cunosc nici firul vieții, Dar iată că aud plângând Inimi pe care oarecând Le-ai vrut ca sprijin bătrâneții, Vârstă ce n-ai s-o-ajungi nicicând. Nu te cunosc, dar simt uimire, Căci nu cunosc ce țese-o soartă, Însă-ți știu ultima privire; Știu că-ntr-o rece licărire Zărit-ai stele-n clipa... Citește în continuare →
