Vine dorul

Vine dorul, vine dorul, Vine și nimic nu iartă, ca un implacabil gâde, Taie capete de inimi, taie suflete și râde, Taie taine cu toporul.   Vine dorul, zboară-ncoace, Aprinzând mocnite focuri, înviind străvechi fantasme Și iubiri demult apuse, ca și un dragon din basme, Care iese să se joace.   Vine dorul, mult mă... Citește în continuare →

Reclame

Unde-am să te întâlnesc?

Unde-am să te întâlnesc?   Sub caisul din livadă, La apusul unui soare? Lângă omul-de-zăpadă Sau, mai bine, lângă mare?   Într-un colț de curte veche? Printre tufe de afine? Într-un glas dintr-o ureche? Unde am să dau de tine?   Într-un zâmbet de bunică? Pe o pagină de carte? Sau în torsul de pisică?... Citește în continuare →

Și nu mai este vară

Se pierde-ncet lumina, se pierde și dispare, Alunecă sub umbra din ce în ce mai mare Ca un actor boem, strivit sub grea cortină, Ca un soare împins de noaptea mult prea plină Sub linia de-orizont... Iar noi, plini de mirare Vedem că nu-i actor, vedem că nu e soare, vedem că nu-i lumină.  ... Citește în continuare →

Vacanță

Se scutură pe frunze rouă, Se scutură și pleoape-nchise În timp ce brațele-amândouă Se-ntind dup-un crâmpei de vise, S-amâne dimineața nouă.   Trec zilele ca-ntr-o poveste, Un ceas e-o lună, luna-i an, Și-apune soarele prin creste Peste un zâmbet năzdrăvan, Căci din vacanță mult mai este.   Acum e vremea să țeși stele În catifea... Citește în continuare →

Suficient?

De îți vei pune stele-n frunte Și vei umbla cu mers fudul Și peste toți vei face punte, Va fi vreodată, crezi, destul?   Dacă găsești o ființă dragă Și te-ndoiești că ești iubit, Chiar de-ai în palme lumea-ntreagă, Vei fi vreodată fericit?   De o vei umple de mărgele, De blănuri, lire și cercei,... Citește în continuare →

Public

Sute de ochi flămânzi Mi se înfig în carne. Să mă chircesc îmi vine, Să mă scufund domol, Să nu-mpart niciodată Din punga mea de taine, Să tac, înfricoșată, Chiar dacă știu mai bine. Mă sfredelește graba, Scurtându-mi vitejia, Mă sfâșie căscații, Râzând de trupu-mi gol, Deși ascuns de haine. Ce sublime tentații, Ce tragică... Citește în continuare →

Discurs

Cu ochii in tavan și cu un nod in gât, Strâng mâna hotărâtă pe surdul microfon. Încerc sa deschid gura - nu iese niciun ton. Cât poate fi de rău? I-o vorbă și atât.   Nu mă-nțelegeți prost! Nu e că n-am de zis! V-aș spune tare mult, că mult iubesc cuvântul, Dar ochii tuturor... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑