A nu știu câta oară

O adiere tristă îmi mângâie fereastra, Ca aripa de înger perdeaua se-nfioară, Iar eu alerg desculță, împing cât colo glastra Și mă lipesc de geam, chiar dacă-n noaptea asta Te caut cu privirea a nu știu câta oară. Mă uit pe strada rece, lipsită de culoare - Din case curge viață, curg bucurii și șoapte;... Citește în continuare →

Primăvara tumorilor

Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Citește în continuare →

O fi târziu?

Îți văd prin fruntea albă cum picură durerea, Pe gât ți se prelinge ca un pumnal ascuns; E noaptea tare lungă și înmuiată-n plâns Când gândurile toate-s amare ca și fierea. Zăcând umflat și putred pe patul suferinței, Îți frecționezi frenetic mâinile ce scrâșnesc; Pierdut în întuneric de tot ce-i omenesc, Șoptești încet o rugă,... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑