Când toată lumea s-a oprit

Am alergat ca prinși sub lună Într-o corabie împinsă și trasă lacom de furtună, Am alergat suflați de-un gând, Sărind peste secunde sparte, căci nu voiam să stăm la rând.   Am alergat spre nemurire, Neștiind foame sau necaz, am urmărit o nălucire. Am alergat prea multă vreme Crezând că suntem stejari falnici, că nu…

Rapel

Fă-mi rapel de tine În serile amare și-n nopțile senine! Nu sta întunecat ca o otravă dulce Nu arde și distruge tot ce nu poți seduce Sau ce nu poți obține. Fă-mi rapel de tine, Căci am să uit de lacrimi, amaruri și suspine… Ultima dată, poate, sau poate încă una, Așterne-mi la picioare cerul…