Să cadă-n pungă galbeni,
Să vină și să cadă
Spre cei ce plini de teamă
Stau nebăgați în seamă
De iarnă sau…de oameni,
Pe-un petec de zăpadă.
S-a dus Crăciunul iute,
Lăsând pustiu în case,
Dar să nu-i dăm uitare
Celui ce casă n-are,
Celui cu haine roase
Și cu priviri pierdute.
Sezon al bucuriei,
Așa-l numim din veacuri,
Dar înțelegem, oare,
Un om pe care-l doare?
Sau pentru noi sunt fleacuri
Necazurile gliei?
Brad, prăjituri, ospețe,
Miros de scorțișoară,
Belșugul mult ne place;
Hai să-mpărțim și pace
Cu cei ce stau afară,
Cu lacrimi mari pe fețe!
Mi-e milă de oricine,
De-i viu sau amintire,
Iar dacă n-ai iubire,
Mi-e milă și de tine.
T.
Saluuuut! An nou, morală nouă. Dacă ai stat prin zonă cât de cât, ai sesizat că îmi place să vorbesc despre iubire, dăruire și milă. Despre fraternitate și patriotism. Despre toate valorile dragi mie, în general.
Mi-am propus așa, în mare secret public, să scriu minim 50 de poezii anul acesta. Și, poate, ceva proză, ca să nu se supere pe mine cei care mă înghiontesc în această direcție de ceva timp. Și nu știu despre tine, dar eu funcționez cel mai bine atunci când am de făcut ceva ce îmi place.
Tocmai de aceea aduc înaintea ta versuri și milostenie. Nu vreau, totuși, să dezbat pe larg tema dăruirii și să te împing să dăruiești cât mai multe, pentru că fiecare știe cât poate, cât vrea și cum îi șoptește inima să procedeze. Nu. Vreau să îți vorbesc despre dificultatea unui nou început.
Fiecare obstacol, fiecare schimbare, fiecare noutate, toate ne scot din zona noastră din confort. Dar, ca să putem să ne stabilim o nouă destinație, avem nevoie de perspectivă. Cum ai putea să știi încotro mergi, atunci când nu îndrăznești să ridici privirea din pământ? Cum ai putea să nădăjduiești spre viitor, atunci când nu ai certitudinea zilei de mâine? Cum, oare, ai putea să te cațeri pe crestele idealurilor, atunci când zaci terfelit în noroi?
Și, mai apoi, chiar dacă ai tot echipamentul necesar, cum învii un izvor al motivației care a secat? Spune, cum te învingi pe tine însuți, ca să atingi autodepășirea? Cum te eliberezi?
Vezi? Nu începutul de an e greu. El vine și pleacă, cu promisiuni și bucurii, cu griji și speranțe. Vine oricum, pleacă oricum.
În schimb, începutul schimbării e greu. Începutul care ține de tine.
Acela e începutul care ascunde toate promisiunile, care deschide porți noi spre aventuri nebănuite, care oferă oportunități și experiențe unice.
Începe azi, ca să nu regreți mâine!
Scutură-te de temeri și nesiguranță. Toate să cadă. 🙂
Spune-mi. Care a fost cel mai greu început al vieții tale?
La Mulți Ani, 2018 ! 🙂
Frumoase și pline de înțeles VERSURILE de mai sus ! 🙂
Sincere felicitări ! 🙂
Dacă aș încerca să fac o poezioară cu TITLUL
” Sa cadă ” ,
aș începe cam așa :
Să CADĂ din CERURI
bulgări de foc,
direct în capul celor TRĂDĂTORI
ce-au făcut cu ROMÂNIA troc,
în cei 28 de ani postdecembriști,
cu STRĂINII ce-au cumpărat pe loc,
pe mai NIMIC , ale ȚĂRII avuții ……………………….
Alioșa ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
PS ! 🙂
De vei intra pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2018/01/09/
la ” commentul ” nr.11 vei vedea ce NU ai mai VĂZUT până acum !!! 🙂 🙂 🙂
Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare mult că m-ai pomenit pe paginile tale, Alioșa!! Cât despre poezia ta, aceasta relevă dragostea ta de țară, dar și mânia pe care ai acumulat-o în timp (nu pot să spun că nu e justificată, totuși).
Să ai numai zile senine și bucurii! 🙂
ApreciazăApreciază
” Mânie” , sigur e prea mult ! 😦
Mai bine zis DEZGUST, SILĂ, SCÂRBĂ …………………….
Seară faină ! 🙂
Alioșa ! 🙂
ApreciazăApreciază
Primul pas e mereu greu. Ceilalti pasi vin singuri, dar motivatia îi aduce. Orice e posibil si de aceea trebuie sa incerci. Cred ca e mai usor sa traiesti cu nereusite mici decât cu regretul mare ca nu ai încercat. Nereusitele mici sunt exerciții pentru succes. Îți doresc spor la treabă și o motivație puternică!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte adevărat. Regretul că nu ai încercat, din câte am văzut, e cel mai mare zid care se poate ridica în calea unei persoane care își dorește să evolueze. Nimeni nu poate trece peste o întrebare importantă care rămâne pe vecie fără răspuns, iar asta ne poate ține pe loc, furând timp prețios.
Mulțumesc mult! Și eu îți doresc spor în toate și zile luminoase!! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mulți ani, dragă prietenă. Îți doresc să reușești să scrii acele 50 de poezii, eu mi-am propus să scriu 50 de articole anul acesta, dintre care 10 în engleză, deși am cam uitat-o și-mi va fi greu. Ți-aș răspunde la întrebarea ta într-un mesaj privat, e ceva mult prea personal și dureros ca să răspund aici. Adresa mea de email este roxantatataru. Dacă vrei să-ți răspuns, te rog să-mi trimiți un e-mail pe această adresă.
Să nu-ți pierzi motivația în a scrie, așa îți vei bucura cititorii!
Cu drag,
Rox/Roxa( așa îmi spun prietenii apropiați).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet!! Sper să ne atigem amândouă țintele! Am să îți trimit un mail cât de curând.
O seară cât mai frumoasă!!
PS: am citi articolul tău și m-am bucurat nespun de mult să mă văd pe lista ta!! Este extraordinar să relaționezi cu oameni de pretututindeni și să îți apropii inimi calde prin intermediul cuvântului. 🙂 Mulțumesc încă o dată!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag, asta a fost și intenția mea, să te bucur. 🙂
ApreciazăApreciază
Rectific. adresa de e-mail e roxanatataru@yahoo.com
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar m-ai emoţionat tare! Foarte frumos şi trist în acelaşi timp!
Îţi doresc inspiraţie multă pentru poeziile pe care ţi le-ai propus şi pentru proză! 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc tare mult!! Să fie, sper și eu. Inspirație, zic. Și pentru mine și pentru tine și pentru toți cei care au cuvinte folositoare și frumoase de trimis în lume. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multa sanatate si inspiratie, atat in arta cat si in viata de zi cu zi! De multe ori inceputurile par (si sunt) grele, insa fiecare inceput e o sansa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare mult! Asemenea îți doresc și ție! Îmi place să cred că șansele nu se termină niciodată, numai că nu ar trebui să ne bazăm pe asta și să le privim perindându-se prin fața ochilor noștri, adunându-ne curaj să începem. Nu de alta, dar chiar dacă șansele sunt nelimitate, timpul nu e. Nici noi nu suntem veșnici.
O seară frumoasă și zile pline de bucurii! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Greu de ales un singur început din 43 de ani, de începuturi. Ţintești perfect, în a transmite mesajul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ar plăcea ca la finalul vieții să pot spune și eu că îmi e greu de ales sau de numărat toate începuturile create de mine, toate riscurile, toate capitolele cu o întorsătură neprevăzută de scenariu.
Mulțumesc mult pentru apreciere!!
Numai zile luminoase și cuvinte inspirate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos explicate filozofia versurilor cel mai greu început a fost ce l de pe urma adică cel de acum când mama sa îmbolnăvit de prob de circulație de diabet și dintr-o viață libertină m-am trezit intro viața cu neputință multă adică asta de întâmplă de cam doi ani 3 în coace
ApreciazăApreciază
Mulțumesc foarte mult! Îmi pare tare rău să aud asta… Diabetul nu este deloc o boală ușoară nici pentru sărmanii bolnavi, dar nici pentru cei din jurul lor. Cred cu tărie că totul are un motiv și că nu primim niciodată mai mult decât putem duce, de aceea am încredere că vei reuși să ajungi la zile mai bune, mai devreme sau mai târziu, Curaj! Cine știe ce miracol așteaptă după colț?
ApreciazăApreciat de 1 persoană