Oportun

Ne-au așteptat la poartă într-o zi de vară
Și ne-au primit cu inimi calde, ce iubesc –
Cine-a știut că din iubirea ce-o sădesc
O trainică prietenie are să răsară?

Ne-am pus la masă și-am împărțit o pâine,
Am împărțit și vise, șiroaie de cuvinte,
De zile mai senine ne-am adus aminte,
Mulțumind pentru ziua de azi și mâine.

Eram toți îmbrăcați de sărbătoare,
Plini de duminică și de lumină vie,
Și mă rugam ca asta să ne fie
Prima zi dintr-un viitor cu soare.

E o minune cum ne-avem ca frații buni,
Fiind adunați de-o fericită întâmplare
Pe care Dumnezeu ne-a pus-o pe cărare
La timpul, locul și momentul oportun.

                         T.

Saluuut!

Azi vreau să scriu un articol extraordinar despre important pentru mine, pentru că este despre niște persoane tare, tare dragi sufletului meu. Poate am să îți povestesc într-o zi cum ne-am cunoscut și de ce au dobândit o importanță atât de mare într-un timp relativ scurt.

Acum vreau doar să spun că devin din ce în ce mai convinsă că fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie să se întâmple. Sunt sigură că nu primim mereu ce ne dorim, dar primim întotdeauna ce avem nevoie. Nu primim mereu ceva ce pare valoros în imaginația noastră, ci suntem binecuvântați cu daruri care se dovedesc, în timp, a fi mult, mult mai prețioase decât ne puteam imagina vreodată. Cred că am mai spus asta de câteva ori, însă viața are grijă să îmi aducă aminte într-un milion de feluri diferite, așa că…de ce n-aș spune-o și eu de un milion de ori? E un adevărat care mă uimește neîncetat.

Știi ce se întâmplă? Mereu mi-a fost foarte ușor să fiu sociabilă, să mă integrez în orice fel de grup, să fiu cameleonică și naturală, să fac pe oricine să râdă și să se simtă bine. În cuvinte puține, să mă fac plăcută. În schimb, mi-a fost greu să îmi deschid inima cu adevărat. Iubesc să pălăvrăgesc, să spun la ce film m-am uitat ieri seară și de ce mi-a plăcut, să spun ce am mâncat în ultima săptămână la prânz și cină, că merg la alergat și că mi-am rupt pantoful sau  că am căzut și mi-am julit antebrațele, DAR atunci când vine vorba despre ceva cu adevărat personal, îmi vine foarte greu să mă exprim. Prefer să nu o fac, să zâmbesc și să sper că nimeni nu mă va întreba despre tristețea pe care mă străduiesc să o disimulez. Dacă totuși întreabă, mă blochez. Nu pot să vorbesc, pur și simplu. Unde vreau să ajung? La faptul că am o mulțime de prieteni, dar pot să îi număr pe degetele de la o mână pe cei care au cheia porții străfundului sufletului meu. Și aș ocupa toate cinci degetele numai pentru că aș număra-o și pe mama! ( 🙂 )

Ei bine, oamenii despre care vă vorbesc au făcut rapid rost de cheie. I-am întâlnit acum câțiva ani și viitorul putea să ne despartă cu mare ușurință, însă un șir de evenimente destul de incredibile ne-au readus împreună. Îmi place să cred că aveam nevoie unii de alții, că ne suntem de folos unii altora și că ne vom ajuta să creștem împreună, din toate punctele de vedere.

Eu așa sunt, ce să fac? Mi-s dragi toți oamenii pe care îi văd, să știi. Dacă, în plus, îi simt apropiați sufletului meu, prietenia și afecțiunea prind rădăcini în inima mea. Instant. Mă atașez rapid și sincer, așa că nici nu pot să îți spun cât mă bucur de ei și cât sunt de recunoscătoare pentru fiecare minut petrecut alături de ei până acum. Sunt oameni cinstiți, credincioși, harnici, iubitori, altruiști și învăț lucruri noi de la ei în permanență, iar eu sunt cât se poate de încrezătoare că viitorul va fi luminos și niciun obstacol nu va fi imposibil de depășit cu astfel de prieteni alături.

No, acuma poate te întrebi de ce îi elogiez aici așa, ca de nicăieri, așa că îți spun: azi e ziua ei (29 noiembrie, mai sunt 10 minute, dar nu mai am răbdare!)!! E ziua celei care, în trei luni, mi-a devenit o prietenă de care mi-e dor după două zile în care nu vorbim deloc. Cu ea împărtășesc tot ce e important și entuziasmant în viața mea în ultima vreme, cu ea mă aventurez să încerc lucruri noi și să fiu perseverentă. Cu ea discut despre fotografii, haine, chestii organizatorice pentru marile evenimente care urmează, șobolani, ginecologie, licopen, parțiale, program de somn, cărți, căsnicie, corectitudine, copii, rochii, pantofi, dragostea pentru mâncare și, practic, orice istorioară din trecut sau plan de viitor. Tot ea îmi știe greutățile, stresurile și problemele. Mă ascultă, mă liniștește, mă sfătuiește. Mă face să vreau să fiu mai bună zi de zi, iar ăsta e un efect de care nu vreau să mă lipsesc prea curând.

Deeeeci, mă mut pe telefon să îi urez „La mulți ani ” și ție îți doresc să ai parte întotdeauna numai de prieteni sinceri și potriviți sufletului tău, pentru că viața este mult mai bogată cu ei în ea. 🙂