Tremur

Stătea încovoiată la un colț de stradă Ca o statuie de care timpul a uitat; Avea o linguriță în pumnul înghețat, Iar trecătorii prea grăbiți puteau să vadă Cum, ca o năframă, se așternea zăpadă Pe fruntea ei ridată ca un pământ brăzdat.   Plângea ascuns, în palme, să știe numai ea Cât de grea... Citește în continuare →

Oportun

Ne-au așteptat la poartă într-o zi de vară Și ne-au primit cu inimi calde, ce iubesc - Cine-a știut că din iubirea ce-o sădesc O trainică prietenie are să răsară? Ne-am pus la masă și-am împărțit o pâine, Am împărțit și vise, șiroaie de cuvinte, De zile mai senine ne-am adus aminte, Mulțumind pentru ziua... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑