Sau nu

Cunoaște-ntreaga lume,

Aruncă-te pe valuri,

Flirtează și fă glume,

Urmează idealuri,

Soarbe cafele brune,

Poartă pantofi cu toc…

Trăiește cu pasiune,

Sau nu trăi deloc.

 

Ridică-ți ochii-n ceruri

Și desenează stele,

Dormi într-un cort, sub neguri,

Când vremurile-s grele,

Treci prin hău și genune,

Prin gheață și prin foc;

Gândește cu pasiune,

Sau nu gândi deloc.

 

Fii lacomă de carte,

Avidă de cultură,

Și cată-n orice parte

Un strop de-nvățătură;

Nu-ascunde și nu-ți pune

Sclipirea sub obroc –

Vorbește cu pasiune,

Sau nu vorbi deloc.

 

Coroană-n jurul frunții

Să-ți fie bunătatea,

Îmbrățișează munții,

Sărută-ți jumătatea,

Fă lumea să răsune

Cu tine la un loc;

Iubește cu pasiune,

Sau nu iubi deloc.

                          T.

Saluuuut! Am oscilat mult timp între două poezii, dar m-am decis să o postez pe cea mai veselă dintre ele. De ce? Pentru că azi e o zi de bucurie în universul copiilor, ceea ce transformă întreaga lume într-un lung, lat și jovial teren de joacă. Azi, nu aleg doar o poezie, ci aleg seninătate și pace, aleg lumină și sinceritate, aleg împlinire și speranță. Încă o dată, aleg ca binele să triumfe asupra răului. (nu că nu am avea nevoie și de răbufniri ale unor sentimente mai puțin… roz, însă este elementar să nu lăsăm întunericul să ne acapareze întreaga viață)

Vreau să îți spun un citat arab, care definește destul de bine ce am în minte: „Cu cât omul este mai mare, cu atât pasiunile lui sunt mai mari.”

Nu încurajez pasiunea dezmățată, nu sprijin libertinajul, nu asta am vrut să spun. Nu vreau să mă înțelegi greșit.

Te îndrum, în schimb, spre o pasiune cuminte, cea care arde mocnit în interiorul nostru, împingându-ne înainte. Ea e forța motrice care ne face să ne credem capabili de a cuceri cel mai înalt munte. Ba mai mult, pasiunea nestăvilită trece de orice limite, arătându-ne că nu e suficient să ne credem capabili de a înfăptui lucruri mărețe, ci nimic nu ne oprește să trecem la treabă și să le înfăptuim cu adevărat.

Fiind pasionați de ceva, turnăm suflet în acel ceva. Iar lucrurile în care torni suflet devin vii. E singura cale de a pune iubire în orice faci, pavându-ți astfel, dală cu dală, drumul spre o viață trăită în deplină fericire.

Ca să nu pară pledoaria mea prea inconștientă, trebuie să îți atrag atenția, tot printr-un citat: „Cel care își domină pasiunile este un stăpân, iar cel care le servește, un sclav.”

Pasiunea e benzina care îți face mașina să funcționeze, nu e nici pe departe destinația. Totuși, este indispensabilă pentru a atinge destinația respectivă.

Tu încotro te îndrepți?

Unde e pasiunea ta?

Ai scos-o afară, în lume? Ai lăsat-o să zboare, ca păsările cerului? Ai lăsat-o să inspire pe alții? I-ai permis să te conducă spre victorii și bucurii? Ai lăsat-o să te apropie de alții? Ai lăsat-o să te facă să iubești?

Sau nu?