Sau nu

Cunoaște-ntreaga lume,

Aruncă-te pe valuri,

Flirtează și fă glume,

Urmează idealuri,

Soarbe cafele brune,

Poartă pantofi cu toc…

Trăiește cu pasiune,

Sau nu trăi deloc.

 

Ridică-ți ochii-n ceruri

Și desenează stele,

Dormi într-un cort, sub neguri,

Când vremurile-s grele,

Treci prin hău și genune,

Prin gheață și prin foc;

Gândește cu pasiune,

Sau nu gândi deloc.

 

Fii lacomă de carte,

Avidă de cultură,

Și cată-n orice parte

Un strop de-nvățătură;

Nu-ascunde și nu-ți pune

Sclipirea sub obroc –

Vorbește cu pasiune,

Sau nu vorbi deloc.

 

Coroană-n jurul frunții

Să-ți fie bunătatea,

Îmbrățișează munții,

Sărută-ți jumătatea,

Fă lumea să răsune

Cu tine la un loc;

Iubește cu pasiune,

Sau nu iubi deloc.

                          T.

Saluuuut! Am oscilat mult timp între două poezii, dar m-am decis să o postez pe cea mai veselă dintre ele. De ce? Pentru că azi e o zi de bucurie în universul copiilor, ceea ce transformă întreaga lume într-un lung, lat și jovial teren de joacă. Azi, nu aleg doar o poezie, ci aleg seninătate și pace, aleg lumină și sinceritate, aleg împlinire și speranță. Încă o dată, aleg ca binele să triumfe asupra răului. (nu că nu am avea nevoie și de răbufniri ale unor sentimente mai puțin… roz, însă este elementar să nu lăsăm întunericul să ne acapareze întreaga viață)

Vreau să îți spun un citat arab, care definește destul de bine ce am în minte: „Cu cât omul este mai mare, cu atât pasiunile lui sunt mai mari.”

Nu încurajez pasiunea dezmățată, nu sprijin libertinajul, nu asta am vrut să spun. Nu vreau să mă înțelegi greșit.

Te îndrum, în schimb, spre o pasiune cuminte, cea care arde mocnit în interiorul nostru, împingându-ne înainte. Ea e forța motrice care ne face să ne credem capabili de a cuceri cel mai înalt munte. Ba mai mult, pasiunea nestăvilită trece de orice limite, arătându-ne că nu e suficient să ne credem capabili de a înfăptui lucruri mărețe, ci nimic nu ne oprește să trecem la treabă și să le înfăptuim cu adevărat.

Fiind pasionați de ceva, turnăm suflet în acel ceva. Iar lucrurile în care torni suflet devin vii. E singura cale de a pune iubire în orice faci, pavându-ți astfel, dală cu dală, drumul spre o viață trăită în deplină fericire.

Ca să nu pară pledoaria mea prea inconștientă, trebuie să îți atrag atenția, tot printr-un citat: „Cel care își domină pasiunile este un stăpân, iar cel care le servește, un sclav.”

Pasiunea e benzina care îți face mașina să funcționeze, nu e nici pe departe destinația. Totuși, este indispensabilă pentru a atinge destinația respectivă.

Tu încotro te îndrepți?

Unde e pasiunea ta?

Ai scos-o afară, în lume? Ai lăsat-o să zboare, ca păsările cerului? Ai lăsat-o să inspire pe alții? I-ai permis să te conducă spre victorii și bucurii? Ai lăsat-o să te apropie de alții? Ai lăsat-o să te facă să iubești?

Sau nu?

 

Reclame

12 gânduri despre „Sau nu

Adăugă-le pe ale tale

  1. „Când cineva are o pasiune abandonată, din start îți dai seama că acea persoană adăpostește ciudata creatură nepământeană într-un loc secund, nefiresc al ființei sale. Pasiunea este ceea ce activăm în bătaia inimii noastre atunci când ne dorim să ne simțim întregi. Nu există prea târziu pentru pasiune, dar lăsată prea mult în umbră, ea devine pală, bolnavă, frustrată și însingurată. Cine ar vrea să îmbrățișeze o ființă feminină nepământeană, frustrată? Eu am îndrăznit…”

    Apreciat de 1 persoană

    1. Frumos, frumos. Conștiința mă mustră, cumva, că nu am apucat să citesc mai multe de la tine. Puteam găsi nestemate de astea, care rezonează bine cu ce simt.
      Nu îmi pot imagina câtă tristețe e sălășluită „în patul mut al unei scriitoare căreia îi murise pasiunea”.
      Noroc că, din experiența mea (deloc vastă), atunci când ai impresia că ești la capăt de drum, cineva îndrăznește, așa, ca personajul tău, să se avânte într-o curajoasă răscumpărare a inimii rătăcite. Mi-ar plăcea ca fiecare acțiune curajoasă să aibă final fericit. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Păi da, cred că orice om, văzând ce a ratat, simte nevoia să recupereze. Mă tachinezi cu citate frumoase, acolo, și apoi mă întrebi de ce mă mustră conștiința.
        Glumesc, desigur, DAR chiar îmi vine poftă de mai mult, atunci când văd ceva interesant. Așa sunt eu. Dacă aș fi un pește, aș muri foarte, foarte repede. M-aș duce la cârlig imediat. Asta m-ar face un pește prost, presupun, dar curiozitatea e caracteristica oamenilor inteligenți, sper.
        În fine. Ai perfectă dreptate! Pasiunea are locul ei și nu e izolată, ci e intricată cu fiiiecare aspect al vieții. Îi las cât de mult loc pot.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Aha, spui acum ca eu te provoc. Fie, bine, o sa te pun pe lista celor care primesc tachino-citate 🙂
        Sper sa nu te prinzi prea repede in carlig. Dar si cand te prinzi, sa il supui la tot soiul de citate 🙂 Sa sufere si el putin 🙂

        Apreciază

    1. De multe ori mă gândeam să las săracii cititori în pace, să nu-i mai obosesc cu gândurile mele de dedesubt și cu explicații pe care pot să le elaboreze singuri, însă atâta lume se atașează de partea de după poezii, încât nu mă lasă inima să nu le mai pun.
      Încurajarea ta nu face decât să îmi întărească hotărârea de a însoți mereu poeziile de niște notițe. Mici. Sau mari. După cum mi-e furtuna interioară în ziua aceea. 🙂
      Mulțumesc tare mult!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Ioan M. Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: