Și nu mai este vară

Se pierde-ncet lumina, se pierde și dispare, Alunecă sub umbra din ce în ce mai mare Ca un actor boem, strivit sub grea cortină, Ca un soare împins de noaptea mult prea plină Sub linia de-orizont... Iar noi, plini de mirare Vedem că nu-i actor, vedem că nu e soare, vedem că nu-i lumină.  ... Citește în continuare →

Vacanță

Se scutură pe frunze rouă, Se scutură și pleoape-nchise În timp ce brațele-amândouă Se-ntind dup-un crâmpei de vise, S-amâne dimineața nouă.   Trec zilele ca-ntr-o poveste, Un ceas e-o lună, luna-i an, Și-apune soarele prin creste Peste un zâmbet năzdrăvan, Căci din vacanță mult mai este.   Acum e vremea să țeși stele În catifea... Citește în continuare →

Flori

Cad flori curate pe trotuare - Se scutură din colb de nor; Toate potecile ne dor, Cerând un vârf de îndurare.   Sub tălpi ne scârțâie a iarnă; Pământul geme crunt a ger, Ca un trup rece și stingher În noua-i străvezie haină.   S-a dus toamna cu vii arome, Uitat-au pomii de belșug; Aleargă... Citește în continuare →

Versiunea mea de toamnă

Când soarele tomnatic agale se ridică, Spărgând cu raze line a mea fereastră mică, Crâmpeie de lumină-mi dansează pe covor Și-n mii de cioburi albe mă pierd, dusă de dor, Mă contopesc cu cerul, cu cântul de cocor.   Sub ochii mei se-ntinde un infinit de moarte, O mare misterioasă și colorată foarte. Am aripi... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑