Înfrigurare

Strivit sub pumnul tau de gheață, Eu mă topesc, mă pierd cu firea Și simt că n-ar ajunge-o viață Să-nvăț să îți înfrunt privirea.   Trăiesc doar de pe azi pe mâine, Trăgând la jugul urii tale, Cerșind prin munca mea o pâine, Încătușat , legat în zale.   Prin oase lent mi se prelinge... Citește în continuare →

Absent

Câteodată râd si câteodată plâng, Și uneori renasc din propria-mi cenușă; Mai sunt și optimistă, dar mult mai des mă frâng, Iar dacă-nchid un drum, deschid o altă ușă. Câteodată dau , câteodată strâng.   Câteodată cad și câteodată zbor, Dar nu concep vreodată să nu mă mai ridic. Mai am și zile proaste, dar... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑