Primăvara tumorilor

Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Citește în continuare →

Reclame

Lemn

Vine-o nenorocire De peste munți cețoși, Și curg apele gârlă Peste bocancii groși. Doar mama stă-n uimire, Cu mâneci suflecate, Țintind la vechea turlă Sprâncene ridicate.   „Unde mi-or fi copiii?” Se-ntreabă ea mâhnită, De grijă și de spaimă Subit îmbătrânită. „Unde or fi copiii?" Dă glas gândului tata, Cuprins de-aceeași teamă, Privind cu jale... Citește în continuare →

Înfrigurare

Strivit sub pumnul tau de gheață, Eu mă topesc, mă pierd cu firea Și simt că n-ar ajunge-o viață Să-nvăț să îți înfrunt privirea.   Trăiesc doar de pe azi pe mâine, Trăgând la jugul urii tale, Cerșind prin munca mea o pâine, Încătușat , legat în zale.   Prin oase lent mi se prelinge... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑