Flori

Cad flori curate pe trotuare - Se scutură din colb de nor; Toate potecile ne dor, Cerând un vârf de îndurare.   Sub tălpi ne scârțâie a iarnă; Pământul geme crunt a ger, Ca un trup rece și stingher În noua-i străvezie haină.   S-a dus toamna cu vii arome, Uitat-au pomii de belșug; Aleargă... Citește în continuare →

Reclame

Oare ce faci, române?

Ne-am rătăcit de turmă, ne-am pierdut orice rost, Nu mai luptăm ca lupii pentru ce e al nost, Nu mai fumegă hornuri, căci rece ne e vatra; Oare nu vezi, române, în cine dai cu piatra?   Ne place vorba multă și ne certăm ca orbii, Pe-un boț de avuție ne năpustim ca corbii, Ne... Citește în continuare →

Înfrigurare

Strivit sub pumnul tau de gheață, Eu mă topesc, mă pierd cu firea Și simt că n-ar ajunge-o viață Să-nvăț să îți înfrunt privirea.   Trăiesc doar de pe azi pe mâine, Trăgând la jugul urii tale, Cerșind prin munca mea o pâine, Încătușat , legat în zale.   Prin oase lent mi se prelinge... Citește în continuare →

Când iubitul ți se-nsoară

Plângi in voie, fată dragă, Varsă-ți oful, fă-l pârâu Și-apoi fă-ți deasupra pod; Și de vezi că nu-l poți trece, Las-un prieten să te tragă, Că-i târziu, e prea târziu Să mai poți aduce rod Într-o inimă prea rece.   Plângi în voie, fată tristă, Că al tău iubit se-nsoară Și din lacrimi fă-ți un... Citește în continuare →

Accident

Nu te cunosc decât prin gând Și nu cunosc nici firul vieții, Dar iată că aud plângând Inimi pe care oarecând Le-ai vrut ca sprijin bătrâneții, Vârstă ce n-ai s-o-ajungi nicicând.   Nu te cunosc, dar simt uimire, Căci nu cunosc ce țese-o soartă, Însă-ți știu ultima privire; Știu că-ntr-o rece licărire Zărit-ai stele-n clipa... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑