Tu și eu

Ești visul ce se sparge în amiază Prin gene dese și priviri căprui, Când picuri albi în juru-ți gravitează, Stropi rupți avid din stofa luminii soarelui. Mă strângi la piept c-o sete nepereche - Chiar timpul însuși stă pe loc, uimit, Și îmi șoptește tainic la ureche Că dragostea curată e-un drum spre infinit. Îmi... Citește în continuare →

Reclame

Singurătate

Mi-e frig de îmi îngheață pieptul Și-mi clănțăne-n urechi ninsoarea; Îmi depășesc cu stângul dreptul, Dar mult prea lungă e cărarea...   Mi-au înghețat în gene lacrimi, Iar părul mi-e cărunt și aprig; Înot printre ghețari de patimi Și mă scufund ca un Titanic.   Îmi crapă pielea marmorată, Îndur o aspră penitență; Simt doar... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑