Tu și eu

Ești visul ce se sparge în amiază Prin gene dese și priviri căprui, Când picuri albi în juru-ți gravitează, Stropi rupți avid din stofa luminii soarelui. Mă strângi la piept c-o sete nepereche - Chiar timpul însuși stă pe loc, uimit, Și îmi șoptește tainic la ureche Că dragostea curată e-un drum spre infinit. Îmi... Citește în continuare →

Reclame

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑