Și nu mai este vară

Se pierde-ncet lumina, se pierde și dispare, Alunecă sub umbra din ce în ce mai mare Ca un actor boem, strivit sub grea cortină, Ca un soare împins de noaptea mult prea plină Sub linia de-orizont... Iar noi, plini de mirare Vedem că nu-i actor, vedem că nu e soare, vedem că nu-i lumină.  ... Citește în continuare →

Reclame

Versiunea mea de toamnă

Când soarele tomnatic agale se ridică, Spărgând cu raze line a mea fereastră mică, Crâmpeie de lumină-mi dansează pe covor Și-n mii de cioburi albe mă pierd, dusă de dor, Mă contopesc cu cerul, cu cântul de cocor.   Sub ochii mei se-ntinde un infinit de moarte, O mare misterioasă și colorată foarte. Am aripi... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑