Public

Sute de ochi flămânzi Mi se înfig în carne. Să mă chircesc îmi vine, Să mă scufund domol, Să nu-mpart niciodată Din punga mea de taine, Să tac, înfricoșată, Chiar dacă știu mai bine. Mă sfredelește graba, Scurtându-mi vitejia, Mă sfâșie căscații, Râzând de trupu-mi gol, Deși ascuns de haine. Ce sublime tentații, Ce tragică... Citește în continuare →

Discurs

Cu ochii in tavan și cu un nod in gât, Strâng mâna hotărâtă pe surdul microfon. Încerc sa deschid gura - nu iese niciun ton. Cât poate fi de rău? I-o vorbă și atât.   Nu mă-nțelegeți prost! Nu e că n-am de zis! V-aș spune tare mult, că mult iubesc cuvântul, Dar ochii tuturor... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑