Vacanță

Se scutură pe frunze rouă, Se scutură și pleoape-nchise În timp ce brațele-amândouă Se-ntind dup-un crâmpei de vise, S-amâne dimineața nouă.   Trec zilele ca-ntr-o poveste, Un ceas e-o lună, luna-i an, Și-apune soarele prin creste Peste un zâmbet năzdrăvan, Căci din vacanță mult mai este.   Acum e vremea să țeși stele În catifea... Citește în continuare →

Reclame

Primăvara tumorilor

Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Citește în continuare →

Marte

Se-nșiră-n nori mărgăritare, De scoici s-au rupt, s-au scuturat, Și-acum se cern spre bietul sat Ce stă ca un bătrân bolnav- Cu capu-n mâini, cu chipul grav, Plecat sub cușma de ninsoare.   Împing ghiocei tulpini în nea, Trosnesc și plâng sub grea povară, Iar când își scot capul afară, Tot plânși rămân și închinați,... Citește în continuare →

Sfârșit și început

Un pom s-a ridicat și altul piere, Se naște-o stea și alta cade-n zare, Nori se răsfiră, lăsând în urmă soare, Iar soarele în neant, la rândul lui, dispare, Lăsând s-alunece în locu-i Carul Mare; E-un șir prelung de lupte efemere Între o primă și o ultimă suflare.   Un anotimp aleargă după altul, Un... Citește în continuare →

Ia-mă și pe mine!

Haide, ia-mă și pe mine peste râuri de poveste, Ține-mi mâna într-a ta și condu-mă printre nuci, Eu să zbor în urma ta, printre stelele celeste, Numai tu în lumea asta să cunoști unde mă duci.   Haide, du-mă și pe mine să alerg pe mușchiul moale Și îmbrățișează-mi tâmpla printre trunchiuri gri de fagi,... Citește în continuare →

Cât sunt de mic

Atât de mic, atât de mic, Sunt doar un fir fin de nisip, Doar un grăunte de muștar, Fără de glas și fără chip, Un anonim fără habar Cât e de mic.   Dar mă înclin sub un colos, Sub cerul cel de stele plin - Un întuneric temerar Îmbrățișând planeta lin, Un univers fără... Citește în continuare →

Feerie

Afară-i întuneric, e-o noapte înstelată, Și stau culcat poetic pe un covor de flori, Ținându-mi mâna dreaptă pe mână-ți încleștată, Gândind că fără tine nu am să văd vreodată Sfârșitul nopții vieții, lumina cea din zori.   Alunecă izvorul, șoptindu-mi la ureche Că mă încred în vise de mult prea multe ori. În brațe îl... Citește în continuare →

Flori

Cad flori curate pe trotuare - Se scutură din colb de nor; Toate potecile ne dor, Cerând un vârf de îndurare.   Sub tălpi ne scârțâie a iarnă; Pământul geme crunt a ger, Ca un trup rece și stingher În noua-i străvezie haină.   S-a dus toamna cu vii arome, Uitat-au pomii de belșug; Aleargă... Citește în continuare →

Copilărie

Mai fugi cu râsul tău nebun Pe dealurile albe de soare și lumină; Mai lasă-mi un minut să-ți spun Că doar prin ochii tăi privirea mi-e senină, Iar inima ușoară ca pagina de carte, Și nu cunosc nici teamă, frig, ispită, moarte, Căci tot ce-i rău în viață, de tine e departe.   Mai fugi... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑