Artificii

Mai cade-un fulg, mai cade-un an ca o cortină prăfuită, Se-ngemănează norii grei într-un covor asurzitor Pe care zboară artificii, incendiind în zborul lor Inimi umplute de dorințe, cu bătăi ca de dinamită.   Toate paharele sunt sus, niciun mesean nu e la masă, Cu toții se îmbrățișează sub ploaia deasă de scântei; În aer... Citește în continuare →

Reclame

De ce te cerni?

De ce te cerni, iarnă frumoasă? De ce te cerni, de ce te cânți? De ce cu furie viforoasă Spre tot orașul te avânți? De ce dai iama-n bietul soare Și-i retezi razele cu ură? De ce ștergi lumea de culoare, De ce-i furi ultima căldură? Tu iei căldura de afară Și-o pui în suflete... Citește în continuare →

Tremur

Stătea încovoiată la un colț de stradă Ca o statuie de care timpul a uitat; Avea o linguriță în pumnul înghețat, Iar trecătorii prea grăbiți puteau să vadă Cum, ca o năframă, se așternea zăpadă Pe fruntea ei ridată ca un pământ brăzdat.   Plângea ascuns, în palme, să știe numai ea Cât de grea... Citește în continuare →

Flori

Cad flori curate pe trotuare - Se scutură din colb de nor; Toate potecile ne dor, Cerând un vârf de îndurare.   Sub tălpi ne scârțâie a iarnă; Pământul geme crunt a ger, Ca un trup rece și stingher În noua-i străvezie haină.   S-a dus toamna cu vii arome, Uitat-au pomii de belșug; Aleargă... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑