Tremur

Stătea încovoiată la un colț de stradă Ca o statuie de care timpul a uitat; Avea o linguriță în pumnul înghețat, Iar trecătorii prea grăbiți puteau să vadă Cum, ca o năframă, se așternea zăpadă Pe fruntea ei ridată ca un pământ brăzdat.   Plângea ascuns, în palme, să știe numai ea Cât de grea... Citește în continuare →

Lemn

Vine-o nenorocire De peste munți cețoși, Și curg apele gârlă Peste bocancii groși. Doar mama stă-n uimire, Cu mâneci suflecate, Țintind la vechea turlă Sprâncene ridicate.   „Unde mi-or fi copiii?” Se-ntreabă ea mâhnită, De grijă și de spaimă Subit îmbătrânită. „Unde or fi copiii?" Dă glas gândului tata, Cuprins de-aceeași teamă, Privind cu jale... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑