De ce te cerni?

De ce te cerni, iarnă frumoasă? De ce te cerni, de ce te cânți? De ce cu furie viforoasă Spre tot orașul te avânți? De ce dai iama-n bietul soare Și-i retezi razele cu ură? De ce ștergi lumea de culoare, De ce-i furi ultima căldură? Tu iei căldura de afară Și-o pui în suflete... Citește în continuare →

Tremur

Stătea încovoiată la un colț de stradă Ca o statuie de care timpul a uitat; Avea o linguriță în pumnul înghețat, Iar trecătorii prea grăbiți puteau să vadă Cum, ca o năframă, se așternea zăpadă Pe fruntea ei ridată ca un pământ brăzdat.   Plângea ascuns, în palme, să știe numai ea Cât de grea... Citește în continuare →

Și nu mai este vară

Se pierde-ncet lumina, se pierde și dispare, Alunecă sub umbra din ce în ce mai mare Ca un actor boem, strivit sub grea cortină, Ca un soare împins de noaptea mult prea plină Sub linia de-orizont... Iar noi, plini de mirare Vedem că nu-i actor, vedem că nu e soare, vedem că nu-i lumină.  ... Citește în continuare →

Flori

Cad flori curate pe trotuare - Se scutură din colb de nor; Toate potecile ne dor, Cerând un vârf de îndurare.   Sub tălpi ne scârțâie a iarnă; Pământul geme crunt a ger, Ca un trup rece și stingher În noua-i străvezie haină.   S-a dus toamna cu vii arome, Uitat-au pomii de belșug; Aleargă... Citește în continuare →

Singurătate

Mi-e frig de îmi îngheață pieptul Și-mi clănțăne-n urechi ninsoarea; Îmi depășesc cu stângul dreptul, Dar mult prea lungă e cărarea...   Mi-au înghețat în gene lacrimi, Iar părul mi-e cărunt și aprig; Înot printre ghețari de patimi Și mă scufund ca un Titanic.   Îmi crapă pielea marmorată, Îndur o aspră penitență; Simt doar... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑