Feerie

Afară-i întuneric, e-o noapte înstelată, Și stau culcat poetic pe un covor de flori, Ținându-mi mâna dreaptă pe mână-ți încleștată, Gândind că fără tine nu am să văd vreodată Sfârșitul nopții vieții, lumina cea din zori.   Alunecă izvorul, șoptindu-mi la ureche Că mă încred în vise de mult prea multe ori. În brațe îl... Citește în continuare →

Reclame

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑