Lumina din tine

În vremuri de restriște, când totul te doboară, Când îți pierzi echilibrul și răul te-nconjoară, Când ești dezamăgit și îți este rușine, Adu la suprafață lumina ce e-n tine. Când cauți adevărul, dar găsești doar minciună, Când tânjești după soare, fiind prins în grea furtună, Când să renunți la luptă și la iertare-ți vine, Privește-ți... Citește în continuare →

Reclame

A nu știu câta oară

O adiere tristă îmi mângâie fereastra, Ca aripa de înger perdeaua se-nfioară, Iar eu alerg desculță, împing cât colo glastra Și mă lipesc de geam, chiar dacă-n noaptea asta Te caut cu privirea a nu știu câta oară. Mă uit pe strada rece, lipsită de culoare - Din case curge viață, curg bucurii și șoapte;... Citește în continuare →

Toate sunt aici, în noi

De la botoșeii calzi sau de la pantofi cu toc, De la ciorăpei tricot, de la dresuri lucitoare, De la glezne ce dansează sau se-opresc timide-n loc, Tot ce-i mic și tot ce-i mare, multă viață și culoare, Toate razele de soare, toată bolta-n nemișcare, Toate sunt aici, în noi.   De la ochii care... Citește în continuare →

Artificii

Mai cade-un fulg, mai cade-un an ca o cortină prăfuită, Se-ngemănează norii grei într-un covor asurzitor Pe care zboară artificii, incendiind în zborul lor Inimi umplute de dorințe, cu bătăi ca de dinamită.   Toate paharele sunt sus, niciun mesean nu e la masă, Cu toții se îmbrățișează sub ploaia deasă de scântei; În aer... Citește în continuare →

Suficient?

De îți vei pune stele-n frunte Și vei umbla cu mers fudul Și peste toți vei face punte, Va fi vreodată, crezi, destul?   Dacă găsești o ființă dragă Și te-ndoiești că ești iubit, Chiar de-ai în palme lumea-ntreagă, Vei fi vreodată fericit?   De o vei umple de mărgele, De blănuri, lire și cercei,... Citește în continuare →

Sunt ca mama…

Îmi stai pe gânduri pururi, ca o năframă caldă Și-mi străjuiești intrarea în inima rănită, Căci pentru orice rană, iubirea ta-i pomadă Ce vindecă și spală, măicuța mea iubită.   Te-ai dus prin sărăcie, prin certuri și ocară, C-un sac de griji și lacrimi trântit pe al tău spate, Dar nicăieri în lume mai dragă... Citește în continuare →

Primăvara tumorilor

Stau la fereastra ce-mi deschide Drumul spre evadare. Covor de flori sub ea se-ntinde Și întreg cerul se aprinde Când soarele răsare. O lume nouă mi se-arată, Un miez de veșnicie. Natura pare fermecată, În toată lumea-i bucurie, În suflet armonie. Strâns de pereții închisorii, Privesc spre libertate. Deasupra mea se întind norii, Pete de... Citește în continuare →

Iisus este aici

Ți-s mâinile bătute-n cuie, Dar tot poporul Tău Te cântă. De nu ești Tu, nimica nu e Motiv de bucurie sfântă.   Și ce îmi pasă că pe masă Stau în belșug bucate bune? Dacă nu vii la noi în casă, Totu-i pustiu, deșertăciune.   Așa că iar, ca-n orice an, Pășim cu Tine pe-acest... Citește în continuare →

Coma sau arta de a pierde totul

Numai c-o clipă-n urmă te fixam gânditoare, Cu ochii mari și-o frunte îngrijorată tare, Dar iată că deodată, ochii mi s-au închis, Iar tu și-ntreaga lume ați devenit un vis.   Alai de asistente au dat buluc la mine, Și medici înarmați să facă totul bine, Dar eu, nesimțitoare la osteneala lor, M-am scufundat în... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑