Sunt ca mama…

Îmi stai pe gânduri pururi, ca o năframă caldă Și-mi străjuiești intrarea în inima rănită, Căci pentru orice rană, iubirea ta-i pomadă Ce vindecă și spală, măicuța mea iubită.   Te-ai dus prin sărăcie, prin certuri și ocară, C-un sac de griji și lacrimi trântit pe al tău spate, Dar nicăieri în lume mai dragă... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑