Mai cade-un fulg, mai cade-un an ca o cortină prăfuită, Se-ngemănează norii grei într-un covor asurzitor Pe care zboară artificii, incendiind în zborul lor Inimi umplute de dorințe, cu bătăi ca de dinamită. Toate paharele sunt sus, niciun mesean nu e la masă, Cu toții se îmbrățișează sub ploaia deasă de scântei; În aer... Citește în continuare →
Nici vechiul an
Se scurg, ca picături, secunde, Alunecă să se scufunde Într-un trecut bătrân, la pas; Se-amestecă minute nude, Se pierd în neant și fură glas Din două limbi grave de ceas. Împinsă sunt, fără de veste, Pe pagini albe de poveste, Pe table modelate-n lut. Acolo, prin slove și creste, Șade un zid de netrecut:... Citește în continuare →
