O fi târziu?

Îți văd prin fruntea albă cum picură durerea, Pe gât ți se prelinge ca un pumnal ascuns; E noaptea tare lungă și înmuiată-n plâns Când gândurile toate-s amare ca și fierea. Zăcând umflat și putred pe patul suferinței, Îți frecționezi frenetic mâinile ce scrâșnesc; Pierdut în întuneric de tot ce-i omenesc, Șoptești încet o rugă,... Citește în continuare →

Reclame

Tu și eu

Ești visul ce se sparge în amiază Prin gene dese și priviri căprui, Când picuri albi în juru-ți gravitează, Stropi rupți avid din stofa luminii soarelui. Mă strângi la piept c-o sete nepereche - Chiar timpul însuși stă pe loc, uimit, Și îmi șoptește tainic la ureche Că dragostea curată e-un drum spre infinit. Îmi... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑