Marte

Se-nșiră-n nori mărgăritare, De scoici s-au rupt, s-au scuturat, Și-acum se cern spre bietul sat Ce stă ca un bătrân bolnav- Cu capu-n mâini, cu chipul grav, Plecat sub cușma de ninsoare.   Împing ghiocei tulpini în nea, Trosnesc și plâng sub grea povară, Iar când își scot capul afară, Tot plânși rămân și închinați,... Citește în continuare →

Palatul de cleștar

Regina de cleștar se plimbă peste neguri, Iar rochia-i cuprinde mijlocul ca o gheară, La fel cum noaptea strânge mereu în prag de seară În ghearele-i cumplite, ale zilei îndemnuri Și razele de soare ce amintesc de vară. Își bate tâmpla albă, alunecând pe gânduri - "Sunt liberă ca pasărea din cerul cel senin Și... Citește în continuare →

Cum poți?

Nu te simți singur, oare, când noaptea te-mpresoară, Iar capul ți-e pe pernă, dar mintea sus, pe nori? Cum faci, când ești rănit, rana să nu mai doară? Cum faci să nu greșești la fel de două ori? Nu te trage pământul, când tâmpla ți-este plină De zgură fără margini și temeri de prisos? Cum... Citește în continuare →

Sfârșit și început

Un pom s-a ridicat și altul piere, Se naște-o stea și alta cade-n zare, Nori se răsfiră, lăsând în urmă soare, Iar soarele în neant, la rândul lui, dispare, Lăsând s-alunece în locu-i Carul Mare; E-un șir prelung de lupte efemere Între o primă și o ultimă suflare.   Un anotimp aleargă după altul, Un... Citește în continuare →

O fi târziu?

Îți văd prin fruntea albă cum picură durerea, Pe gât ți se prelinge ca un pumnal ascuns; E noaptea tare lungă și înmuiată-n plâns Când gândurile toate-s amare ca și fierea. Zăcând umflat și putred pe patul suferinței, Îți frecționezi frenetic mâinile ce scrâșnesc; Pierdut în întuneric de tot ce-i omenesc, Șoptești încet o rugă,... Citește în continuare →

Ia-mă și pe mine!

Haide, ia-mă și pe mine peste râuri de poveste, Ține-mi mâna într-a ta și condu-mă printre nuci, Eu să zbor în urma ta, printre stelele celeste, Numai tu în lumea asta să cunoști unde mă duci.   Haide, du-mă și pe mine să alerg pe mușchiul moale Și îmbrățișează-mi tâmpla printre trunchiuri gri de fagi,... Citește în continuare →

Ține-ți de nevastă!

Prea mult arunci tu vorbe peste ograda plină, Prea mult te dai cocoș, când eu nu-ți sunt găină, Îmi înfășori cu ochii toată făptura castă, Ia mută -ți tu privirea și ține-ți de nevastă!   Îți fluturi iarăși mâna ca să mă uit la tine - Oare esti orb voit la ce nu se cuvine?... Citește în continuare →

Cât sunt de mic

Atât de mic, atât de mic, Sunt doar un fir fin de nisip, Doar un grăunte de muștar, Fără de glas și fără chip, Un anonim fără habar Cât e de mic.   Dar mă înclin sub un colos, Sub cerul cel de stele plin - Un întuneric temerar Îmbrățișând planeta lin, Un univers fără... Citește în continuare →

Rapel

Fă-mi rapel de tine În serile amare și-n nopțile senine! Nu sta întunecat ca o otravă dulce Nu arde și distruge tot ce nu poți seduce Sau ce nu poți obține. Fă-mi rapel de tine, Căci am să uit de lacrimi, amaruri și suspine... Ultima dată, poate, sau poate încă una, Așterne-mi la picioare cerul... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑