Toate sunt aici, în noi

De la botoșeii calzi sau de la pantofi cu toc,

De la ciorăpei tricot, de la dresuri lucitoare,

De la glezne ce dansează sau se-opresc timide-n loc,

Tot ce-i mic și tot ce-i mare, multă viață și culoare,

Toate razele de soare, toată bolta-n nemișcare,

Toate sunt aici, în noi.

 

De la ochii care plâng sau de la priviri de foc,

De la brațe ce lovesc, de la mâini mângâietoare,

De la șolduri unduite, potrivite pentru joc,

Tot ce crește și răsare, tot ce-i strop și tot ce-i mare,

Ploi de stele căzătoare, zile lungi de sărbătoare,

Toate sunt aici, în noi.

 

De la nasul cu pistrui sau de la buzele pline,

De la glasul care râde, de la gura zâmbitoare,

De la inima ce lasă, de la mintea care ține,

Tot ce-i greu și tot ce-i bine, tot ce-i sare în mâncare,

Tot ce vindecă și doare, tot ce știi și tot ce pare,

Toate sunt, femei, în voi.

T.

Astea suntem, să știi. Toate la fel și, totuși, toate diferite. La fel cum două crizanteme seamănă între ele dar au culori diferite, dimensiuni diferite, parfumuri ușor distincte. Una abia începe să îmbobocească, alta și-a întins deja întreaga paletă de petale. Una e mai rară, una e mai deasă. Nu sunt două identice, dar sunt toate la fel de frumoase.

Cum spuneam și în altă poezie, suntem un complex buchet de paradoxuri fine.

Suntem pline de emoții, chiar dacă vrem să le ascundem. Suntem pline de dragoste, chiar dacă vrem să părem niște mari și tari Sfarmă-Piatră. Ne stă în fire să dăruim, să NE dăruim și, tocmai de aceea, suntem obișnuite să ne prefacem că nu e așa. Pentru că sinceritatea e o slăbiciune, iar de slăbiciuni se mai profită. Și și dacă nu se profită, ce strică să alcătuim scenarii complexe în mintea noastră despre cum, totuși, s-ar putea ajunge acolo? Așa că ne prefacem. Uneori ne prefacem atât de bine încât ajungem să credem și noi că nimeni nu deține părți din inima noastră. Că doar… Nu am fi fost atât de necugetate încât să ne arătăm căcâiul lui Ahile. Nu am fi fost atât de nesăbuite încât să lăsăm scutul ceva mai jos, slăbind defensiva. Nț. Niciodată. Pentru că superoamenii nu pierd și nu sunt făcuți de râs. Pur și simplu nu sunt. Toată lumea știe asta. Pentru că toată lumea se uită la filme.

Dar, ghici ce! Filmele mint.

Nu, nu mint că există superoameni. Doar că nu se numesc Omul-Păianjen și Batman. Știi cum se numesc? Super-Mama și Super-Tata, Hiper-Super-Bunica și Hiper-Super-Bunicul. Poate, dacă ești norocos, ai și o Super-Soră sau un Super-Frate. Sau și-și. Sau mai mulți. Și să nu crezi că superoamenii adevărați nu se luptă. O, ba daaa, se luptă cu o mulțime de lucruri. Cu hoți de fericire, cu spărgători de liniște, cu cei care ucid bucuria și seninătatea, cu cei care distrug copilării. Se luptă cu tot felul de monstruozități, cum ar fi Foamea, Coșmarul, Frigul, Lipsa de Adăpost, Abandonul, Teama, Tristețea, Singurătatea, Lipsa, Boala, Primejdia, astfel încât ele să nu te atingă niciodată. Sau, cel puțin, să nu te atingă zdravăn. Și, pentru acest țel nobil, superoamenii își pun pielea la bătaie. În fieeeecare zi. Își consumă rezervele de Bucurie, Energie, Odihnă, Somn, Grijă, Iubire, Iertare și Înțelegere. De aceea, chiar dacă nu sunt sensibili la Kryptonită, ajung la un moment dat fără rezerve. Atunci devin complet expuși în fața atacurilor inamice, iar monstruozitățile de care au apărat lumea și te-au apărat și pe tine ajung să îi îngenuncheze. Acela este momentul în care, într-adevăr, pot fi răniți. Pot fi batjocoriți. Pot fi doar… oameni. Oameni atacați de rele. Și dintre toate relele care vin asupra lor, cea mai temută și mai groaznică este Boala, deoarece ea se ține de mână cu Moartea, iar atunci când Moartea lovește, superoamenii dispar.

Și când superoamenii dispar, lumea devine mai săracă.

Cel puțin, așa spun cei care i-au întâlnit, dintre care fac și eu parte, așa că poți să mă crezi pe cuvânt. 🙂

Iar dacă tu nu ai avut șansa să întâlnești atât de mulți superoameni sau, în cazul foarte nefericit în care nu ai întâlnit nici măcar unul, atunci înarmează-te cu mult curaj și fă lucrul cel mai responsabil: fii tu primul.

Eu nu voi fi prima, dar mă voi strădui să fiu demnă de exemplele mele. Cine știe, poate tu și cu mine vom lupta cot la cot cândva.

Până atunci, la mulți ani Super-Femeilor din toată lumea! (Și și Super-Bărbaților, pentru că toți eroii au nevoie de un partener care să le țină de șase.)