Dependent

Ai gravitat în jurul meu ca un Saturn,

Ca pe un soare-n centrul lumii m-ai legat

Și ai crezut naiv că m-ai eliberat

Când m-ai închis în al tău falnic turn.

 

M-ai amețit cu vise vii și promisiuni,

Că-mi vei hrăni lumina pururi mi-ai strigat,

Iar eu în ochii tăi adânci m-am cufundat,

Uitând că din minciuni nu nasc minuni.

 

Și am aterizat ca un Luceafăr trist,

Direct în brațe ce-mi pregăteau capcană;

Mi-ai despicat iubirea, lăsând în locu-i rană,

Să-mi amintesc că fără tine nu exist.

 

Ți-ai fi dorit să vezi cât scad în ochii mei,

Să îți acoperi slăbiciunea cu a mea,

Dar tu ești dependentul dintre noi și-aș vrea

Să înțelegi că plec, chiar dacă tu nu vrei.

 

Vreau să îmi dai acum puterea înapoi,

Căci m-am trezit subit din visul trădător

Și am văzut ce ești: un viclean prădător

De clipe, sentimente și trăiri în doi.

T.

Saluuut!

Mai ții minte cum parcă ieri era 1 ianuarie (nu e prea dificil, având în vedere șederea prelungită a iernii pe meleagurile noastre) și ne făceam planuri vitejești pentru anul care urmează? Ei bine, ale mele merg cam prost. Sunt destul de sigură că cineva mă pândește din umbră și îmi înfulecă secundele cu lăcomie. Glumeeesc (sau nu??). 🙂

Totuși, oricât de tare ne-ar apăsa pe umeri, timpul are frumusețea lui aparte. Poate închide într-o clipă întreaga frumusețe a unei amintiri sau a unui sentiment. O secundă poate schimba istoria. O simțim cu toții.

Crăciunul, Paștele, o aniversare… toate comemorează momentul în care ceva minunat s-a întâmplat. Sufletele noastre simt nevoia de a se întoarce să celebreze momentele fericite și luminoase. Să le înregistreze pe casetă. Să le captureze în fotografii și să le pună în rame.

Vezi? Și noi suntem vânători de timp.

De pildă, eu am vânat secunda în care am început un nou capitol al vieții mele, alături de cel mai simpatic om din lume! Acum două zile se împlinesc 6 ani de când am făcut cea mai bună alegere din viața mea, sub ochii tăcuți ai secundei martor.

Ce bine că sunt un vânător iscusit!

Am prins-o de aripi și-am băgat-o în traistă. Acum e a mea. Și nu îi mai dau drumul niciodată.

Bun. Ce treabă are tot ce am spus cu poezia, te întrebi. Practic, vreau să evidențiez cât e de important CE faci cu timpul tău.

În versuri este vorba despre o relație toxică, inspirată din viața unei prietene. În principiu, unul dintre parteneri oferă ca și momeală o pseudoiubire, care reușește să își atingă scopul amăgitor. Totuși, minciuna iese mereu la iveală atunci când din ceva ce ar trebui să fie atât de pur și frumos ca o iubire împărtășită, lipsește bucuria și armonia. Atunci când lipsește dorința de a deveni mai bun pentru că celalalt te ajută să te dezvolți alături de el.

Doi oameni, dacă aleg să investească timp și sentimente într-o relație, ar trebui să fie dornici de a construi împreună, nu separat. Iar pentru asta, ei trebuie să învețe să nu se agațe de partener de fiecare dată când ceva merge prost, pentru a-l trage în jos și pe el.

Un profesor din liceu spunea: „Dependența e nocivă. Fiți mai întâi independenți, apoi împreună!”

Păi nu e așa? Trebuie să fii o persoană completă, de sine stătătoare, cu valori, principii, talente, hobby-uri etc.

Trebuie să ai ceva de oferit ca să poți completa pe altcineva. Nu?

Cine intră într-o relație care subminează și depersonalizează, pierde mai mult decât timp: pentru o vreme, se pierde pe sine. Iar asta îmi pare cumplit.

Haide să fugărim secunde și să fim noi înșine, ce spui?

Hai să fim mai întâi independenți.

Reclame

10 gânduri despre „Dependent

Adăugă-le pe ale tale

  1. Problema e că într-o relaţie toxică realizezi asta când deja eşti prea dependent (din mai multe puncte de vedere) de celălalt încât ruptura îţi pare mai dramatică decât ce se întâmplă-n relaţie. Nu vorbesc de cazuri de violenţă. Ci de disfuncţionalităţi, să zic.
    Balanţa tinde să încline aiurea şi ţi se pare că nu e cea mai bună variantă…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Și asta e adevărat. Nu e posibil să stai atâta timp cu o persoană fără a te atașa de ea din toate punctele de vedere. Totuși, cred că se poate cumva găsi calea prin care omul să nu se vadă numai prin ochii celuilalt, ci să se vadă și pe sine ca persoană care poate exista și fără celălalt. Firește, e o bucurie când/ dacă găsești pe cineva potrivit ție, dar nu devii jumătate de persoană din cauza asta.
      Din păcate, evitarea rupturii datorită unor alternative care par mai neplăcute pe termen scurt e muuult prea frecventă.
      Nu știu, probabil că pentru toate sunt soluții. Mi-ar plăcea doar ca oamenii să nu mai sufere până reușesc să le găsească.

      Apreciază

  2. Uneori, pana cresti si te dezvolti sunt necesare si astfel de experiente. Cu cat sunt intelese mai repede, cu atat mai bine. Sunt putini norocosii care gasesc din prima pe acel cineva langa care nu doar ca nu ramai incomplet, dar evoluezi in continuare. Dar poate cu atat mai mult il apreciezi atunci cand treci intai prin chin si haos. Un lucru e cert: dependenta in relatii arata ca nu s-a atins potentialul maxim sau poate nici macar cel mediu. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ultima propoziție are semnificații foarte adânci. Și, sincer, dacă cei doi nu conștientizează că acest potențial scârțâie, nici nu vor face nimic în această privință, lăsând să moară și ce ar fi putut fi, eventual, salvat.
      Păcat.
      Dar cred că fiecare dintre noi găsim ce avem nevoie, când avem nevoie. Dumnezeu se ocupă de toate. 🙂
      Sărbători fericite și numai bucurii sufletești!!

      Apreciat de 1 persoană

  3. E superba independenta de semeni si totusi pare o utopie irealizabila, asemeni iudaismului, crestinismului, comunismului, liberalismului, democratiei, unde toti depindem unii de altii si împreuna de Dumnezeu.
    O seara minunata Med’

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cu siguranță că nu mă refer la o independență absolută, ci la una care să îți permită să nu fii… un parazit pe spinarea celuilalt, ca să spun așa. E foarte toxic să nu poți face nimic fără celălalt. Și e și teribil de obositor pentru ambele suflete, de asemenea.
      Firește, asta nu e valabil pentru Dumnezeu, fără de care oricum nu putem face nimic. Cu adevărat, toți depindem de El și asta nu mi-ar plăcea deloc să se schimbe.
      Sărbători fericite și binecuvântate!!

      Apreciază

Lasă un răspuns la Alex Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: