Să cadă

Să cadă-n pungă galbeni,

Să vină și să cadă

Spre cei ce plini de teamă

Stau nebăgați în seamă

De iarnă sau…de oameni,

Pe-un petec de zăpadă.

 

S-a dus Crăciunul iute,

Lăsând pustiu în case,

Dar să nu-i dăm uitare

Celui ce casă n-are,

Celui cu haine roase

Și cu priviri pierdute.

 

Sezon al bucuriei,

Așa-l numim din veacuri,

Dar înțelegem, oare,

Un om pe care-l doare?

Sau pentru noi sunt fleacuri

Necazurile gliei?

 

Brad, prăjituri, ospețe,

Miros de scorțișoară,

Belșugul mult ne place;

Hai să-mpărțim și pace

Cu cei ce stau afară,

Cu lacrimi mari pe fețe!

 

Mi-e milă de oricine,

De-i viu sau amintire,

Iar dacă n-ai iubire,

Mi-e milă și de tine.

                                T.

Saluuuut! An nou, morală nouă. Dacă ai stat prin zonă cât de cât, ai sesizat că îmi place să vorbesc despre iubire, dăruire și milă. Despre fraternitate și patriotism. Despre toate valorile dragi mie, în general.

Mi-am propus așa, în mare secret public, să scriu minim 50 de poezii anul acesta. Și, poate, ceva proză, ca să nu se supere pe mine cei care mă înghiontesc în această direcție de ceva timp. Și nu știu despre tine, dar eu funcționez cel mai bine atunci când am de făcut ceva ce îmi place.

Tocmai de aceea aduc înaintea ta versuri și milostenie. Nu vreau, totuși, să dezbat pe larg tema dăruirii și să te împing să dăruiești cât mai multe, pentru că fiecare știe cât poate, cât vrea și cum îi șoptește inima să procedeze. Nu. Vreau să îți vorbesc despre dificultatea unui nou început.

Fiecare obstacol, fiecare schimbare, fiecare noutate, toate ne scot din zona noastră din confort. Dar, ca să putem să ne stabilim o nouă destinație, avem nevoie de perspectivă. Cum ai putea să știi încotro mergi, atunci când nu îndrăznești să ridici privirea din pământ? Cum ai putea să nădăjduiești spre viitor, atunci când nu ai certitudinea zilei de mâine? Cum, oare, ai putea să te cațeri pe crestele idealurilor, atunci când zaci terfelit în noroi?

Și, mai apoi, chiar dacă ai tot echipamentul necesar, cum învii un izvor al motivației care a secat? Spune, cum te învingi pe tine însuți, ca să atingi autodepășirea? Cum te eliberezi?

Vezi? Nu începutul de an e greu. El vine și pleacă, cu promisiuni și bucurii, cu griji și speranțe. Vine oricum, pleacă oricum.

În schimb, începutul schimbării e greu. Începutul care ține de tine.

Acela e începutul care ascunde toate promisiunile, care deschide porți noi spre aventuri nebănuite, care oferă oportunități și experiențe unice.

Începe azi, ca să nu regreți mâine!

Scutură-te de temeri și nesiguranță.  Toate să cadă. 🙂

Spune-mi. Care a fost cel mai greu început al vieții tale?