Biruință

O, Doamne, vino iar la mine!

Eu știu că-n noaptea care vine

Te-oi căuta neobosit

În mintea mea

Și-n viața mea.

Căci pentru mine ai venit

Și-o șansă tu mi-ai oferit

Să mă ridic prin tine.

 

Copil curat, ce lumea ai spălat,

Vreau să te laud ne-ncetat!

Căci o iubire ca a ta

Nu pot să-ncep

Să o percep,

Însă-ți deschid inima mea,

Să pui iubirea Ta în ea,

În locul unde-a fost păcat.

 

O, Maică, lumină ne-ai adus;

Privirea mea se-ndreaptă-n sus,

Spre Cel fără de moarte,

Născut de tine

Și prin tine

Și-acum mărită ești tu foarte,

Cea aleasă să îl poarte

Pe Fiul Domnului, Iisus.

 

O, Doamne, Ție-ți mulțumesc!

Să fiu cu Tine îmi doresc,

Aici și-acum, întotdeauna

Te strig amar

Să nu pleci iar

Căci păcătoasă-s: știu doar una –

Doar Tu îmi potolești furtuna

Și mă faci să mă liniștesc.

 

Drag copil, născut în fân uscat,

Tu ești al lumii Împărat

Stea pentru noi vei fi în veci

Căci ne iubești

Și ne-ntărești

Chiar dacă ochii noștri-s seci

Și inimile noastre, reci.

Copil Preasfânt, fii binecuvântat!

 

O, Doamne, vino iar la mine!

Eu știu că-n seara care vine

Te-oi căuta neostenit

În inima și-n viața mea,

Că știu că-n lume ai venit

Și însăși moarte-ai biruit,

Să mă ridic prin Tine.

                                      T.

Saluuut! Am venit (cam târziu, ce-i drept) cu urări și atmosferă de sărbători. V-am pus aici o poezie ceva mai nerafinată, pe care am scris-o acum vreo 3-4 ani. Am tot studiat-o și m-am gândit să reorganizez strofele, să le modific, să le tund, șlefuiesc, măsor, potrivesc, astfel încât să fie peeerfectă. Dar, m-am întrebat apoi, de ce să fie perfectă? Îmi place sinceritatea pe care mi-o regăsesc lipită între cuvinte, îmi place sălbăticia și naturalețea, îmi place credința și speranța, îmi place dragostea imperfectă și plină. Și, zic, măcar de Crăciun, să mă dăruiesc așa cum mă arată versurile de mai sus. Hai să fiu perfect imperfectă.

Dar azi, ieri, mâine, Crăciunul cu toată semnificația lui colosală, toate sunt mult mai importante decât o poezie. Tocmai de aceea vreau să vă spun să lăsați poezia și să lăsați blogul și computerul. Lăsați televizorul și internetul. Lăsați izolarea și lăsați-vă mintea și sufletele un pic mai libere. Înconjurați-vă de oameni dragi, luminoși și veseli. Umpleți-vă cămările inimii de strălucire și de pace. Pictați-vă pe pânza întregii ființe cu culori de nădejde, credință, bucurie și dragoste. Transformați-vă într-o capodoperă inestimabilă. Și dăruiți, dăruiți, dăruiți.

S-a născut speranța și mântuirea, ștergând din lume tristețea și oferind șanse noi. Hai să oferim și noi șanse noi celor care ne-au supărat. Hai să ștergem datoriile. Hai să naștem și noi bucurie în ochii și piepturile celor sărmani. Hai să răspândim zâmbete și prietenie. Hai să fim prezenți, ce spuneți?

Asta vă doresc eu vouă, din toată inima mea. Și asta îmi doresc și pentru mine.

Sărbători fericite!