Tu și eu

Ești visul ce se sparge în amiază

Prin gene dese și priviri căprui,

Când picuri albi în juru-ți gravitează,

Stropi rupți avid din stofa luminii soarelui.

Mă strângi la piept c-o sete nepereche –

Chiar timpul însuși stă pe loc, uimit,

Și îmi șoptește tainic la ureche

Că dragostea curată e-un drum spre infinit.

Îmi păzești inima-n căușul palmei,

Ca să nu zboare ca o frunză-n vânt,

Și, inspirat de glasurile toamnei,

Îmi oferi ploaie dulce de dragoste și cânt.

Oare-ai putea să cazi ca o cometă,

Să-ți cauți altă lucitoare stea?

Eu voi rămâne veșnic incompletă

De rupt vei fi vreodată de pe orbita mea.

Căci te iubesc mai mult decât pot spune,

Lumină caldă vreau să-mi fii mereu,

Iar dragostea în veci nu va apune

Dintre veșnicii , dar efemerii „tu si eu”.

T.

Saluuut! Viața mea e un pic răvășită chiar acum, așa că am ales să îmi refugiez sentimentele în tema care îmi readuce în permanență sentimentul de împlinire și speranță: iubirea.

Dacă e să înveți ceva din articolul acesta, aș vrea să înveți recunoștința. Oare ce am fi noi fără dragostea și sprijinul celor din jur? Fără un cuvânt bun? Fără o îmbrățișare, fără un umăr pe care să plângem? Nu ar exista nicio scăpare din întunericul și deznădejdea în care ne cufundăm adesea.

Cum să găsești calea cea bună fără un ghid?

Cum să îți întărești fundația personalității și principiile, fără un zidar priceput alături?

De atâtea și atâtea ori avem nevoie de câte un confident răbdător, de un sfetnic înțelept sau de un… profesor exigent. Hai să fim serioși, toată lumea are nevoie de câte un șut în fund din când în când pentru a se ambiționa să avanseze, nu?

Ești capabil de orice, posibilitățile sunt nelimitate, dar nu ești nevoit să treci prin toate singur. Un om care te iubește te poate ridica până la cer pe umerii lui, te poate căra în spate atunci când nu mai poți înainta, poate fi mereu persoana potrivită în momentul potrivit.

Așadar, acceptă iubirea, dăruiește iubirea, prețuiește iubirea, și spune câte un „mulțumesc” celor care ți-au stat alături indiferent de circumstanțe.

Eu, una, nu știu unde aș fi ajuns fără ei! Sau fără „el” 🙂

Am învățat să iubesc cu toată forța sufletului meu, iar această părticică a vieții mele va rămâne mereu un binecuvântat „acasă”.

Tu? Unde e „acasă” cu adevărat pentru tine? Unde ți-e inima?

Reclame

24 de gânduri despre „Tu și eu

Adăugă-le pe ale tale

  1. Frumoase versuri! Mi-a plcăut cum ai spus: „dragostea curată e-un drum spre infinit.”. De-asta este și atât de greu de găsit, iar mulți o caută unde nu trebuie și acolo unde ea nu este cu adevărat…
    Numai bine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc tare mult! Versul acesta exprimă unul dintre cele mai solide principii după care mă ghidez în viață. Când vine vorba de dragoste, nu îmi plac exemplele tineretului contemporan. Nu îmi place superficialitatea, nu îmi place zburatul din floare în floare, nu îmi place fuga de responsabilitate. Cred că trebuie să ai o inimă deschisă și lipsită de egoism pentru a putea iubi cu adevărat, iar iubirea curată este o amprentă care nu se șterge niciodată de pe solul schimbător al timpului. Dăinuie pe veci (având o familie așa de frumoasă, cred că trăiești și înțelegi iubirea mult mai bine decât o fac eu, dar încerc să cresc 🙂 )
      O săptămână frumoasă!

      Apreciază

Lasă un răspuns la World of Solitaire Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: