Oare ce faci, române?

Ne-am rătăcit de turmă, ne-am pierdut orice rost,

Nu mai luptăm ca lupii pentru ce e al nost,

Nu mai fumegă hornuri, căci rece ne e vatra;

Oare nu vezi, române, în cine dai cu piatra?

 

Ne place vorba multă și ne certăm ca orbii,

Pe-un boț de avuție ne năpustim ca corbii,

Ne batem toți în piept, strigând c-avem dreptate,

Oare te crezi, române, om fără de păcate?

 

Ne părăsim părinții, fugind mâncând pământul,

Ne biciuim strămoșii, ne călcăm legământul,

Ne vindem libertatea, de ei răscumpărată;

Oare ce faci, române, cu viața ce ți-e dată?

 

Ne place să susținem, cu capete plecate,

Minciunile impuse de-o grea majoritate,

Privim cum rând pe rând, tot adevărul cade;

Oare nu simți, române, că inima te arde?

 

Nu mai cunoaștem gustul adevăratei pâini,

Nu știm câtă putere stă-n ale noastre mâini,

Ne aruncăm belșugul și rodul cel din glie.

Oare-ai uitat, române, să lupți cu vitejie?

 

Fii de romani și daci, de luptători de soi,

Ne irosim curajul, luptându-ne-ntre noi;

Suntem tari de cerbice și neînduplecați,

Oare nu știi, române, că toți din jur ți-s frați?

                                                                  T.

 

Saluuuut! Adevărul e că am stat pe gânduri dacă să mai scriu ceva dedesubt sau să las versurile să grăiască de la sine. Totuși, m-am gândit să vă spun că, în ciuda tonului certăreț al poeziei, românii mi-s tare, tare dragi.

Obiceiurile românești, mâncarea tradițională, căldura sufletească și prietenia necondiționată care izvorăște atât de natural din inimi, toate și multe altele mă fac să iubesc România peste poate. Tocmai de aceea mă întristează când văd că se întâmplă ce am scris mai sus. Parcă încet-încet ne dezbinăm, ne pierdem cumva din esența românească. Pierdem curaj, pricepere, unitate, credință, onestitate, comunicare, adevăr, libertate… Involuntar, lumea contemporană cerne aceste valori ca o sită.

Dar încă avem speranță! Ba, mai mult, cred că dacă speranța ar putea înălța un popor, România s-ar întrece cu păsările cerului.

Sunt atâția și atâția români care se zbat pentru păstrarea frumuseții tradițiilor de odinioară, încât nu pot să îmi îngădui să spun că nu îmi iubesc țara. Și știi ce? Și eu vreau să mă alătur lor.

Hai și tu!