Nu-ți vinde cinstea

Nu-ți vinde cinstea pe o floare

Găsită pe la orice gard,

Că multe suflete se ard

Când se întind cu lăcomie,

Surde și-orbite de mândrie,

După nisipuri mișcătoare,

După o fadă, biată floare.

 

Nu-ți vinde cinstea pe-o monedă

Găsită-n orice colț de drum,

Că iute va rămâne scrum

Din toată poleiala groasă

De tine cu nesaț aleasă,

Iar din averea ce-o posedă,

Rămâne-va doar o monedă.

 

Nu-ți vinde cinstea pe o vorbă,

Găsită pe la orice birt,

Că orice prost e bun la flirt,

Dar flirtul nu își are rostul

Când premiul tău final e…prostul.

Așa ca ține-ți cinstea-n torbă

Și cântărește bine-o vorbă.

 

Păstrează-ți cinstea ca pe aur,

Ca pe un dar de mare soi,

Și nu o terfeli-n noroi,

Ci ține-o-n cufăr ferecată,

Că doar o minte cumpătată

Cunună va avea de laur

Și-n inimă ascunde aur.

                                    T.

Saluuuut! Ah, de cât timp îmi scăpărau degetele să scriu o poezie pe tema aceasta! Dar parcă vorbele refuzau să se așeze în versuri. Poate că asta se întâmpla tocmai pentru a mi se dovedi, a mia oară, că poezia se scrie din suflet, nu din minte. Când am scris-o, m-am gândit la o situație specifică, însă acum ți-o dedic ție, omului forțat să spună „da” în orice circumstanță, omului pus la zid, omului care are de-a face, zi de zi, cu aroganța și aerele de superioritate ale celor din jur. Pe tine te anunț că ai de ales.

Ca să vă transmit învățătura primordială a versurilor de mai sus, trebuie să pornesc de la o definiție arhicunoscută: RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva. De PREȚUIRE DEOSEBITĂ. Auzi? Dacă cineva te prețuiește deosebit de mult, dacă are considerație față de tine și față de principiile tale, atunci te respectă. Gata. Nu e mare filozofie.

Și totuși, ne e greu să tragem linie. Persoana x face aia, aia, aia. Prin aceste lucruri: prin lucrurile pe care le spune, prin acțiunile pe care le întreprinde, prin bârfele pe care le răspândește, prin situațiile în care mă pune, prin întrebările cu care mă constrânge, prin tonul vocii ș.a.m.d., persoana x nu mă prețuiește, deci nu mă respectă. SAU, din contră, mă prețuiește și merită prietenia mea sinceră. Dar, dacă mi-e teamă să nu îi fac pe plac lui x, am să îndulcesc puțin situația, nu-i așa? Am să îi găsesc scuze și am să mă conving pe mine însămi că sunt prea dură. Fals, bine? Când vine vorba despre respect, nu există compromisuri.

Utilizează-ți libertatea de a alege! Nu e greșit să ceri respect. Nu e greșit să îți vociferezi argumentele și îndoielile. Ți-e teamă că oamenii nu te vor mai aprecia și te vor părăsi? Da, poate. Dar asta e bine, pentru că singurii care își vor lua tălpășița sunt cei care s-au apropiat de tine știind că nu îți vor rămâne alături.

Ai curaj să te înconjori cu oameni de valoare. Ai curaj să spui „nu” și să ceri respectul care ți se cuvine.

Ai curaj ca, indiferent de presiunile externe, să faci mereu alegerea corectă.

Niciodată, pentru nimic în lume, nu-ți vinde cinstea.