Absent

Câteodată râd si câteodată plâng,

Și uneori renasc din propria-mi cenușă;

Mai sunt și optimistă, dar mult mai des mă frâng,

Iar dacă-nchid un drum, deschid o altă ușă.

Câteodată dau , câteodată strâng.

 

Câteodată cad și câteodată zbor,

Dar nu concep vreodată să nu mă mai ridic.

Mai am și zile proaste, dar și zile cu spor.

Disec orice problemă, dar nu-nțeleg nimic,

Câteodată-s vie, câteodată mor.

 

Câteodată miel și câteodată leu,

Sunt un buchet complex de paradoxuri fine.

Trăiesc și clipe simple, dar cel mai des mi-e greu,

Nu pot să îmblânzesc ce spirit zace-n mine,

Câteodată scrib și câteodată zeu.

 

Câteodată iute, câteodată lent,

Mi se scurge timpul ce-n veci nu-mi dă răsuflet,

„Ce las ca amintire?” mă întrebam frecvent,

Îmi raspund mie însămi că îmi las tristul suflet,

Câteodat-aici și câteodat-absent.

                                                      T.

Saluuut! Poezia asta s-a născut în urma unui joc. Oamenii îmi spuneau titluri, iar eu încropeam poezii potrivite situațiilor în care se găseau aceștia. Ai să spui că toți oamenii din jurul meu sunt suferinzi, nu-i așa? Ei bine, nu e chiar așa, dar există momente triste în viața fiecăruia dintre noi. Persoana căreia îi aparține titlul tocmai se îndrăgostise. Asta e bine, nu? Da, dar se îndrăgostise și se lăsase amăgită de o persoană implicată într-o relație complicată care dura de ani buni. Nu am să-ți spun dacă a ieșit treaba bine sau nu, asta poți să deduci și singur/ -ă, dar am să îți spun asta: ai foarte mare grijă cui îți dăruiești încrederea.

Orice relație de prietenie se construiește treptat, cărămidă cu cărămidă, și se bazează pe o încredere întemeiată pe fapte, nu pe vorbe. Cel puțin, orice relație SOLIDĂ de prietenie. Sentimentele tale sunt cel mai fragil lucru pe care îl posezi. Nu te juca cu ele. Nu crede amăgiri. Nu te întoarce de o mie de ori în locul în care sufletul ți-a fost jefuit, doar pentru a verifica dacă nu cumva a devenit un loc sigur între timp.

Ai grijă de tine. Nu îți fie teamă de durere, nici de lacrimi, nici de deziluzii. Toate acestea îți dovedesc că trăiești. În schimb,  să-ți fie teamă de amorțeala sufletului, de cochilia pe care acesta și-o construiește în încercarea de a se proteja. Zidurile pe care le construiești îi țin la distanță și pe oamenii care ar putea să te vindece, nu doar pe cei vinovați de suferința ta.

Nu-ți lăsa sufletul să fie absent.

Reclame

13 gânduri despre „Absent

Adăugă-le pe ale tale

  1. ” Nu-ți lăsa sufletul să fie absent ”
    ar fi trebuit să fie TITLUL poeziei 🙂
    sau, chiar MOTTO-ul ei ! 🙂
    În rest, versurile curg bine,
    mesajul este foarte clar,
    sincer, aștept de la tine,
    mai multe căci, ai mult har ! 🙂
    Toate cele bune , T.! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. „Câteodată miel și câteodată leu,
    Sunt un buchet complex de paradoxuri fine.
    Trăiesc și clipe simple, dar cel mai des mi-e greu,
    Nu pot să îmblânzesc ce spirit zace-n mine,
    Câteodată scrib și câteodată zeu.”
    Atât pot spune: ești o peniță de aur! ⭐️
    E uimitor cu câtă ușurință și simplitate surprinzi adevăruri atât de profunde! Și în versuri atât de melodioase! Love this poem! (Actually, I fell in love with your every new poem! 😁)

    Apreciat de 1 persoană

    1. Inima mea a făcut o tumbă de fericire! Mulțumesc tare, tare mult pentru ceea ce spui!! Asta îmi și doresc: să recunoască cititorii poeziilor mele măcar câte un adevăr care le vorbește personal în versurile lor. Înseamnă tare mult, mai ales venind de la tine!
      Să ai o zi grozavă! Abia aștept să vin de la școală să mai „gust” puțin din rândurile tale. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  3. Sunt situații în care mă mișcă scrisul cuiva și în care doresc să scriu câteva rânduri de apreciere. Dar atunci când descopăr frumusețea autentică cuvintele mele sunt inutile, mici și nepotrivite. Așa că aleg să las o pagină albă, să exprime ea inefabilul din suflet. Pagina lăsată albă e cel mai mare compliment pe care îl pot face unui text care m-a impresionat. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Am prins drag de toate poeziile tale între timp, nu doar de una. Nu prea mă simt eu scriitor experimentat, scriu în mod asumat de foarte puțină vreme. O duminică minunată! Ai pus un zâmbet peste prăpastia din sufletul meu de acum. E mare lucru! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Gabriel Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: