Mâini

Când cerul negru este

Și-anunță grea furtună,

De nimic nu mi-e teamă,

Căci tu mă ții de mână.

 

Pe munți, pe nalte creste,

Pe ger sau vreme bună,

Pot să zburd fără teamă,

Căci tu mă ții de mână.

 

Cu ochii-n zări celeste,

Scăldată-n alb de lună,

Aș dansa fără teamă,

De tu mă ții de mână.

 

Pe dedesubt sau peste

Oceane care tună,

Eu nu cunosc vreo teamă,

Când tu mă ții de mână.

 

E-o trainică poveste

Ce-n depărtări răsună.

O strigăm fără teamă,

Ținându-ne de mână.

 

Dar am să-ți spun o veste,

Ce-n piept mi se adună:

Îmi este tare teamă

Să nu mă ții de mână…

 

T.

4 gânduri despre „Mâini

Adăugă-le pe ale tale

    1. Ce drăguță ești! Mii de mulțumiri pentru cuvintele calde pe care mi le spui! Ai dreptate. Scriu exact ceea ce simt. Cred că acesta e farmecul poeziei: nu prea pot fi scrise poezii reci. Versurile, vrând-nevrând, storc toată seva emoțională de care dispune poetul în acel moment. Și mă bucur nespus de mult că o simt și alții! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: