Bazele anatomiei inimii – partea 1

Mereu am detestat inima. Reformulez: mereu am detestat să învăț lucruri despre inimă. În schimb, întotdeauna am iubit satisfacția din ochii unei persoane căreia i se explică cu claritate o noțiune dificilă. Mai mult, ador provocările! Așa că, la fel cum din orice mâncare aleg la început ceea ce îmi place mai puțin, pentru a lăsa ce e mai gustos la urmă, acum am decis să încep cu inima. Poate-poate, învățând împreună cu tine, am să îmi imprim în minte definitiv tainele acestui organ vital.

La finalul articolului, am să fac referire la diferite cărți pe care ai putea să le consulți în caz că îți dorești să aprofundezi subiectul. Blogul meu nu este un tratat, iar eu nu sunt cardiolog. În schimb, sunt o persoană care știe ce ai nevoie, pentru că mă aflu în același punct. Mă angajez să îți ofer posibilitatea de a învăța cum să înveți. Îți ofer scheletul pe care vei putea să construiești mai departe un ditai castelul. Da, asta vreau să fac. Să îți ofer bazele, ideile principale din fiecare subiect pe care am să îl tratez. Să te scutesc de detaliile inutile și nefolositoare, să îți cruț sărmanii neuroni de stresul de a te descurca cu tone de informații haotice și imposibil de descâlcit.

Ai să mă întrebi: de ce? Răspunsul este simplu. Pentru că acesta este modul în care mi-ar fi plăcut și mie să îmi fie explicate lucrurile. Știi cum se spune: dacă nimeni nu face treabă bună, pune mâna și fă-o tu însuți. Sper să și izbutesc să îți fiu folositoare.

Biiiine! Destul cu vorbăria. Să ne suflecăm mânecile și să ne murdărim mâinile!

Primul articol vă vorbește pe scurt (dar nu superficial!), despre învelișul inimii, despre peretele, camerele, vasele și valvele cardiace. Spor!

Ce este inima?

            Poate vi se pare o întrebare absurdă, dar voiam să mă asigur că știm despre ce anume vorbim aici. Inima este un organ vital al corpului omenesc, care îndeplinește rolul de pompă, împingând sângele în fiecare colțișor al organismului nostru complex, și hrănindu-i toate componentele cu nutrimentele necesare supraviețuirii.

 

LOCALIZAREA INIMII: aproximativ în mijlocul toracelui, mai precis în partea inferioară a mediastinului anterior. Ce este mediastinul? Acesta reprezintă spațiul dintre cei doi plămâni, împreună cu toate organele conținute în acesta. Datorită faptului că mediastinul se află aproximativ în mijlocul toracelui și că inima se află la nivelul lui, de aici observația inițială, cum că putem spune că inima se află în centrul toracelui.

 

Cu ce se învecinează inima?

– Inferior: diafragmul (mușchiul cu formă de cupolă care separă toracele de abdomen)

– Anterior: sternul (osul pe care îl putem palpa sub scobitura gâtului)

– Superior: se continuă cu marile vase ale corpului, care pleacă sau vin la inimă

– Posterior: porțiunea inferioară a esofagului (tubul care conectează faringele cu stomacul; prin el, alimentele ajung în stomac)

 

ORIENTAREA INIMII (Cum este ea situată în torace?): inima nu este dreaptă pe axul simetriei corpului; nu e nici perfect orizontală, nici perfect verticală, ci este situată oblic de sus în jos și de la dreapta spre stânga

 

STRUCTURA INIMII (Care sunt elementele care compun organul în complexitatea lui?)

Ei bine, să începem de la suprafață.

Inima este învelită într-un săculeț, numit PERICARD. Acest înveliș cuprinde în realitate două foițe.

– o foiță externă = PERICARD PARIETAL = PERICARD FIBROS („parietal” înseamnă că ține de perete); acesta este alcătuit dintr-un țesut fibros, mai rezistent

– o foiță internă = PERICARD VISCERAL = PERICARD SEROS = EPICARD („viscer” înseamnă organ intern, iar prefixul „epi” înseamnă pe, deasupra); această foiță este, totodată, și stratul extern al peretelui cardiac propriu-zis. Cu alte cuvinte, foița externă a pericardului nu face parte din peretele inimii

– între cele două foițe pericardice există o lamă subțire de fluid = LICHID PERICARDIC, care are rolul de a lubrifia și a permite alunecarea celor două foițe în timpul contracției cardiace

! Recapitulăm: deși săculețul în care e învelită inima cuprinde două foițe, având în vedere că foița externă e separată de cea internă prin intermediul lichidului pericardic, numai cea internă (epicardul) este considerată ca aparținând peretelui propriu-zis al inimii.

 

Dacă tot vorbesc despre PERETELE CARDIAC, ar fi mai bine să clarific care sunt structurile care intră în componența lui, nu?

Să le luăm pe rând. Dinspre exterior înspre interior, peretele inimii cuprinde următoarele elemente:

PERICARD VISCERAL = PERICARD SEROS = EPICARD (vă spuneam că „epi”=pe, deasupra, tocmai pentru că acesta este stratul peretelui aflat spre suprafață)

MIOCARD (MUȘCHIUL INIMII) – el este alcătuit din fibre musculare (țesut muscular striat cardiac) și este responsabil de contracțiile cardiace

ENDOCARD („endo”=intern, interior, înăuntru) – căptușește inima pe dinăuntru, continuându-se cu stratul intern al vaselor de sânge

 

Cum arată inima pe dinăuntru?

            Esențial de știut este că inima este TETRACAMERALĂ (adică are 4 camere)!!

– 2 atrii, situate superior

– 2 ventricule, situate inferior

Inima este împărțită în două jumătăți prin intermediul unui SEPT – o bandă de țesut musculo-fibros.

– între atrii, septul ia denumirea de SEPT INTERATRIAL

– între ventricule, septul ia denumirea de SEPT INTERVENTRICULAR

            Atriile nu sunt complet separate de ventriculele de sub ele, dar nici nu comunică liber cu ele, ci între atriul și ventriculul atât de pe dreapta, cât și de pe stânga, se află câte o VALVĂ ATRIO-VENTRICULARĂ. Această valvă este UNIDIRECȚIONALĂ, ceea ce vrea să spună că sângele poate trece numai și numai dinspre atrii spre ventricule (DACĂ valva este sănătoasă!). Atunci când valva permite trecerea retrogradă a sângelui (dinspre ventricule înspre atrii), atunci spunem că valva este INSUFICIENTĂ.

 

Valvele atrio-ventriculare sunt, firește, două:

valva atrio-ventriculară dreaptă

– se află între atriul și ventriculul drept

– se numește VALVĂ TRICUSPIDĂ (pentru că are trei cuspe, adică trei „buze”)

valva atrio-ventriculară stângă

– se află între atriul și ventriculul stâng

– se numește VALVĂ BICUSPIDĂ = MITRALĂ (pentru că are doar două „buze” și, după opinia unora, seamănă cu o mitră papală)

! Detaliu ! Circumferința orificiului valvei atrio-ventriculare stângi (al valvei mitrale) are valoarea de 90 mm la FEMEI și 102-110 mm la BĂRBAȚI. Acesta este motivul pentru care femeile sunt mult mai predispuse STENOZEI MITRALE, tulburare care desemnează imposibilitatea sângelui de a se scurge fiziologic prin valva respectivă, pentru că ea este prea îngustă.

Atriile sunt cavitățile care primesc sângele de la VENE, iar ventriculele sunt cavitățile care trimit sângele în tot corpul, prin intermediul ARTERELOR.

 

Care sunt marile vase care vin și pleacă de la inimă?

Vom discuta pe rând despre fiecare cavitate.

VENTRICULUL DREPT (VD)

din el pornește TRUNCHIUL PULMONAR (=ARTERA PULMONARĂ COMUNĂ), la baza căruia se găsește o valvă semilunară (sigmoidă), cu forma unui cuib de rândunică

– acesta este o arteră, ducând sângele NEOXIGENAT cules din tot corpul, de la inimă spre plămâni, unde vor avea loc schimburile de gaze, astfel încât sângele să devină oxigenat

în el se varsă sângele NEOXIGENAT din atriul drept, prin valva atrio-ventriculară tricuspidă, acest sânge urmând să fie expulzat prin trunchiul pulmonar spre plămâni, cum am arătat mai sus

ATRIUL DREPT (AD)

în el se varsă venele cave: VENA CAVĂ SUPERIOARĂ (VCS) ȘI VENA CAVĂ INFERIOARĂ (VCI), care adună sângele NEOXIGENAT, venos, din întregul corp

– dacă ne imaginăm AD ca fiind un cub, orificiul venei cave superioare se găsește la joncțiunea peretelui superior al cubului cu cel anterior, iar orificiul venei cave inferioare se găsește la joncțiunea peretelui superior cu cel posterior

– UNIDIRECȚIONALITATEA este asigurată mai ales prin colabarea venelor cave în momentul contracției musculare a atriilor (nu permite ca sângele să meargă înapoi în vene, numai înspre ventricule), și prin diferențele de presiune dintre atrii și vene (nu au un mecanism de supapă, ca și valvele atrio-ventriculare)

VENTRICULUL STÂNG (VS)

din el pornește ARTERA AORTĂ (AA), vasul de sânge care hrănește întreg organismul cu sânge OXIGENAT

artera aortă are la bază o valvă semilunară (sigmoidă), asemănătoare cu cea de la baza trunchiului pulmonar

ATRIUL STÂNG (AS)

 în el se deschid cele 4 orificii ale celor 4 VENE PULMONARE, care aduc la inimă sânge OXIGENAT de la plămâni

– nu au sistem special de supapă de închidere

– dacă ne imaginăm AS ca fiind un cub, orificiile celor 4 vene pulmonare se află în partea din spate a peretelui superior al cubului

(! Detaliu ! Valvele semilunare (sigmoide) care se găsesc la baza arterei aorte și a trunchiului pulmonar au în mijlocul marginii libere niște proeminențe = TUBERCULI MORGAGNI, care ajută la închiderea porțiunii centrale a valvei)Anato 1 1

Cum funcționează mecanismul de supapă al valvelor atrio-ventriculare?

– cuspele („buzele”) valvelor A-V „plutesc” liber în cavitatea ventriculară

– de la vârful lor (sau chiar de pe fața lor care privește spre ventricul) pornesc fire subțiri fibroase = CORDAJE TENDINOASE

– cordajele tendinoase fac legătura între cuspe și niște denivelări ale peretelui ventricular = MUȘCHII PAPILARI

– unele cordaje tendinoase (în special cele dinspre apexul (vârful) ventriculilor, care este situat inferior – în jos și spre stânga), pornesc DIRECT din miocard, din așa-numitele TRABECULE CĂRNOASE, niște zone în care mușchiul proemină, nu din mușchii papilari

VD conține 3 mușchi papilari (TREI CUSPE – TREI MUȘCHI PAPILARI):

– mușchiul papilar ANTERIOR (inserat pe peretele anterior) – este cel mai mare

– mușchiul papilar POSTERIOR/ INFERIOR (este cunoscut sub ambele denumiri)

– mușchiul papilar SEPTAL (inserat pe peretele dinspre sept)

fiecare mușchi papilar este unit prin intermediul cordajelor sale tendinoase cu câte 2 cuspe ale valvei tricuspide

VS conține doar 2 mușchi papilari (DOUĂ CUSPE – DOI MUȘCHI PAPILARI)

– mușchiul papilar ANTERIOR

– mușchiul papilar INFERIOR/POSTERIOR

Sistemul de cordaje și mușchi papilari permite deschiderea valvelor atrio-ventriculare înspre ventricul, dar face imposibilă refluarea acestuia spre atriu, asigurând unidirecționalitatea curgerii sângelui prin inimă!

Anato 2

Cum funcționează valvele semilunare (sigmoide)?

– acestea se află la baza AA și la baza TP

– pe scurt, atunci când presiunea în artere devine mai mare decât presiunea din atriu, sângele va tinde să se întoarcă de la presiune mare la presiune mică, deci din artere spre atriu

– atunci când coloana de sânge încearcă să se întoarcă, umple cuspele valvei ca pe niște buzunărașe, împingându-le spre centru

– valvele se închid central, ajutate și de tuberculii Morgagni, astfel încât nu permit sângelui să treacă

! Detaliu ! Valva semilunară are două cuspe (și una mică, accesorie), deci este bicuspidă. Cea mai frecventă malformație congenitală cardiacă este formarea a trei cuspe în loc de două. Malformația este asimptomatică (pacientul nu este afectat în niciun fel) până după vârsta de 40-50 de ani, când apare o stenoză aortică calcificată, ceea ce împiedică pomparea sângelui oxigenat spre țesuturi și determină apariția de simptome.

! Pentru identificarea mai ușoară a arterelor, trebuie ținut cont de faptul că, în secțiune transversală, valva aortică are aspectul asemănător cu semnul mărcii de automobile MERCEDES, iar valva pulmonară are aspectul asemănător cu semnul mărcii TOYOTA.

toyota mercedes

Șiiii… Asta e tot! S-a făcut lumină în mintea ta? Dacă da, grozav! Dacă nu, nu îți face griji! Sunt multe noțiuni noi, care necesită sedimentare și repetiție. Ești pe drumul cel bun. Doar… nu renunța! Îți interzic să pleci, mai ales acum, că urmează partea cea mai interesantă. *wink*

În articolul următor îți spun câte ceva despre țesutul care imprimă bătăile inimii, dar și niște lucruri esențiale despre vascularizația și inervația cardiacă, noțiuni fără de care nu ai cum să înțelegi activitatea cardiacă.

Stai aproape!

T.

P.S. Aici sunt referințele promise. Oricât ar fi de bine scrisă prima, de pildă, recunosc că nimic nu e mai folositor în a învăța anatomia decât un atlas!

  1. Albu I, Ciobanu T, Anatomia omului – inima, nervii cranieni, organo-vegetativul, UMF Cluj-Napoca, 2003
  2. Ashley Euan A, Niebauer Joseph, Cardiology explained, Londra, Remedica, 2003

  3. Netter, Frank H., Atlas de Anatomie a Omului, EDITURA MEDICALĂ CALLISTO, 2008 (asta e ediția a 4-a, dar și edițiile mai noi sau mai vechi sunt la fel de bune)

  4. Sinelnikov, R.D., Atlas of Human Anatomy, Moscova, MIR PUBLISHERS, 1989 (AUR! Un atlas cu explicații detaliate!)

Reclame

8 gânduri despre „Bazele anatomiei inimii – partea 1

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns la Aliosa Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: